La marginea Aradului, într-un cartier cochet, se află mănăstirea „Sfântul Simion Stâlpnicul". Ridicată de un episcop sârb, aprig apărător al ortodoxiei, în condiţiile în care cea mai mare parte a românilor ardeleni se unise cu Biserica Romei, mănăstirea adăposteşte o colecţie de artă bisericească extrem de valoroasă.
În trecerea secolelor, datele istorice s-au schimbat, iar Mănăstirea Gai este unul dintre simbolurile comunităţii ortodoxe româneşti. Deoarece numărul credincioşilor a crescut considerabil, aceştia nu mai încăpeau în vechea biserică construită de episcopul Sinesie Jivanovici. Aşa că, au adunat bani şi şi-au construit o biserică mare, lângă vechea ctitorie.
Mănăstirea de la marginea oraşului
Mănăstirea de maici „Sfântul Simion Stâlpnicul" se află în marginea cartierului Gai şi, totodată, a Aradului. Actul de naştere al acestui lăcaş mănăstiresc trebuie căutat în secolul al XVIII-lea, într-o perioadă în care ortodoxia era reprezen¬tată mai ales de către sârbi în această regiune, pentru că românii deveniseră, în mare parte, greco-catolici. După prigoana comunistă declanşată împotriva Bisericii Greco-Catolice, lucrurile s-au schimbat, iar cei mai mulţi dintre români au fost făcuţi ortodocşi, ca urmare a intervenţiei brutale a autorităţilor staliniste din Bucureşti. Lăcaşul de cult a fost ctitorit de episcopul Sinesie Jivanovici şi a fost ridicat între anii 1760-1762.
Contractul dintre episcop şi meşterul arădean Egidius Ioanovici prevedea ridicarea ansamblului mănăstiresc pentru suma de 98.000 florini de aur. Era compus ¬dintr-un conac, o biserică şi anexe mănăs¬tireşti. Conacul, pentru o perioadă, a servit şi ca reşedinţă de vară a episcopilor Aradului, iar biserica încă de la început a fost destinată unui larg cerc de credincioşi ortodocşi. Conacul şi biserica poartă marca stilului baroc, la modă în epocă, adoptat şi de ierarhii sâ