Foto: Thinkstock Îngrijorarea cu care întreaga lume priveşte evoluţia evenimentelor din Japonia a stârnit reacţii diverse în rândul populaţiei. Una dintre ele a fost şi stocarea tabletelor de iodură de potasiu, lucru care a stârnit îngrijorare în rândul medicilor. Cât de im­por­tante şi folositoare sunt însă acestea?

Iodul este un element important în nutriţie. El contribuie la sinteza hor­monilor tiroidieni, care contro­lează practic activitatea întregului or­ga­nism. Iodul se găseşte mai ales în peş­te şi fructe de mare, precum şi în lac­tate, ouă şi vegetale (depinzând în acest caz de bogăţia de iod din sol). Din această cauză, populaţia era ex­pu­­să unui deficit de iod, cu afectarea func­­ţiei tiroidiene, motiv pentru care s-a recurs la folosirea sării de masă iodate.

Iodura de potasiu este o sare de iod, care se foloseşte în mod curent în tratamentul afecţiunilor tiroidiene, de asemenea ca expectorant în bron­şi­tele cronice sau în tratamentul unor mi­coze. Ea prezintă şi efecte adverse, ca reacţii alergice, tulburări digesti­ve, erupţii cutanate, inflamaţia glandelor salivare, rinită sau conjunctivită. Într-adevăr, iodura de po­tasiu poate fi folositoare în cazul unei ex­puneri nu­cleare, dar, atenţie, nu este un pa­na­ceu! Ea exercită un tip de protecţie re­a­lă, dar limitată.

În caz de accident nuclear, unele dintre cele mai periculoase particule emise sunt iodul şi cesiul radioactiv. Iodul radioactiv poate ajunge în or­ganism prin respiraţie sau pe cale di­gestivă (el se depune pe sol şi conta­mi­nează apa şi vegetalele care vor fi apoi consumate. De asemenea, lap­te­­le produs de vacile care s-au hrănit cu aceste vegetale este contaminat). După ce este absorbit, iodul trece în sân­ge şi se depozitează în tiroidă. El poa­te, de asemenea, trece prin placentă, ajungând la făt. În tiroidă, iodul r­a­dioactiv emite radiaţii care afec­tea­ză