…pentru ca genul acesta de teribilisme mascheaza complexe care nu se rezolva nici cu demonstratii de strada si nici cu procuratura. Sa presupunem ca nu esti foarte sigur de masculinitatea ta, din varii motive – nu poti iesi din umbra tatalui (sau a mamei), esti mai putin dotat de la natura, ai cosuri, esti balbait sau mai stiu eu ce. Ce faci? Daca-ti permiti, iti tragi o masina “bengoasa”, una care sa “rupa gura targului”, suplinind astfel deficitul de masculinitate. Daca nu-ti permiti, iti faci macar cateva tatuaje si-ti vari un cercel in nas. Sau sa presupunem ca suferi de un complex de vizibilitate. Vrei sa fii celebru, vrei sa fii in centrul atentiei, dar n-ai cum. Nu stii sa canti, nu esti bun la carte, nu esti fotbalist si n-ai ureche muzicala (pardon) pentru manele. Ce faci? Iti dai jos chilotii si alergi de-a curmezisul unui stadion plin de lume, il impusti pe John Lennon, iti sfasii blugii, te-mbraci in negru si te transformi in emmo (asa se scrie?), s.a.m.d.
Sau il spanzuri simbolic pe Avram Iancu, rugandu-te sa te bage cineva in seama. Tot aia.
Nu radeti, ca nu e de ras. Unele probleme se pot rezolva cu pastile, altele cu creme, altele cu operatii chirurgicale. Dar unele ajung la psihoterapeut. Problema piticilor e una cat se poate de serioasa.
In biografia sa, Lupta cu ingerul, pe care v-o recomand calduros (ca e tradusa in romaneste de pe vremea lui Ceausescu) Anthony Quinn marturiseste ca in tinerete era gata sa omoare pe cineva numai pentru a ajunge pe prima pagina a ziarelor. El, insa, s-a maturizat intre timp, apeland si la serviciile unui psihoterapeut. Propun asadar s-o lasam mai moale cu demonstratiile impotriva lui Csibi Barna si cu procuratura. Omul atata vrea – orice pentru a fi in centrul atentiei. Atat. N-are rost sa-i hraneasca motii sau procuratura piticii. Mai bine ii lasam sa moara de moarte naturala. Sau ii cumparam o
