Foto: Cristian Marcu / Jurnalul Naţional Ciudat lucru, într-un moment în care vorbim mult despre spaţiul Schengen, despre deschidere europeană şi internaţională, tema naţională revine în discuţie cu o anumită acuitate imposibil de trecut cu vederea. Două fenomene au contribuit la această efervescenţă: manipularea iresponsabilă a maghiarimii româneşti de către Traian Băsescu şi complicii săi, pe de o parte, şi tendinţele similare ale actualului cabinet maghiar condus de Viktor Orban, pe de altă parte.

Iarăşi ciudat lucru, "podul de dreapta" care se încearcă a fi întins peste frontiera noastră de vest nu e unul al cooperării, ci unul al dezbinării în interese mărunte, de grup, care nu au nici o legătură cu interesele românilor şi maghiarilor, ca popoare şi ca vecini.

Devenit preşedinte în 2004 cu voturile electoratului PRM, Traian Băsescu a adus imediat UDMR la guvernare, după care a trecut la subminarea acestei formaţiuni prin stimularea tendinţelor extremiste, care căutau profil şi formule de organizare. Aşa s-a ajuns ca pastorul Tökes să aterizeze în vârful Parlamentului European şi să înfiinţeze, în chiar aceste zile, un partid care nu e altceva decât o filială românească a FIDESZ-ului lui Viktor Orban. Aşa s-a ajuns la un discurs permanent despre autonomie teritorială, susţinut serios de oficiali de rang înalt de la Budapesta. Aşa s-a ajuns ca cetăţenii români de origine maghiară să devină şi cetăţeni maghiari cu drept de vot, iar campania electorală maghiară să se desfăşoare şi în România, cu tot concertul ei naţionalist.

Cum să se opună Traian Băsescu atunci când guvernul de la Budapesta a schimbat regulile de acordare a cetăţeniei? Nu promovase el însuşi un proiect asemănător? Cum să se opună PDL unor tendinţe anarhice şi periculoase privind statutul maghiarimii dacă mare parte din aceste tendinţe sunt chiar liantul actual