Oraşul care îi găzduieşte pe tricolori în aceste zile e populatîn deosebi de musulmani şi, după razboi, a fost reconstruit chiarde români. Comparat cu Sarajevo, oraşul e mult mai liniştit, iarurmele războiului nu sunt la fel de multe ca la Sarajevo. Asta nuînseamnă că nu există!

O stradă obişnuită, cam de trei benzi lăţime, e plină ochi delume la ora prânzului. Nu e vreun marş de protest, ci doar părinţicu copii de mână şi puşti cu ghiozdanele în spate. E atmosferatipică unei zile călduroase la Zenica. Pe marginile drumului,tarabele aduc aminte de Piaţa Romană din Bucureşti, dar cu circa 10ani în urmă, când CD-urile contrafăcute cu jocuri şi muzică erau lamare căutare şi la noi. Se vând ieftin, cu doar 50 de eurocenţibucata, iar pentru microbişti există şi fulare şi eşarfe cunaţionala Bosniei sau cu Manchester City, echipa superstaruluiDzeko.

Colţulşahiştilor, lângă hotelul tricolorilor

Pe celălalt mal al râului Bosna, unde câţiva tineri stau lasoare, un grup de 50 de bătrâni se agită în jurul a două table deşah desenate pe asfalt. Piesele au circa 40 de centimetri înălţimeşi sunt mutate cu grijă de bărbaţii trecuţi de prima tinereţe:"Aici stăm de la prânz până se întunecă", expunesituaţia unul dintre ei într-o engleză aproximativă. Fotbalul e,desigur, subiectul principal de discuţie, mai ales că până la mecimai este doar o zi: "Cred că o să se termine 1-1, că şi voiaveţi echipă bună. Dar să nu vă gândiţi la victorie că nesupărăm", spun în cor.

Ură întreZenica şi Sarajevo

Chiar dacă este o zonă liniştită, Zenica nu e lipsită detensiuni. Nu cu sârbii sau croaţii, ci chiar cu ceilalţi bosniacidin Sarajevo. Totul a pornit de la dorinţa autorităţilor locale caZenica să devină capitala Bosniei după terminarea războiului, îndauna celui mai mare oraş al ţării, Sarajevo.

3anişi jumătate a durat războiuldin Bosnia, care a î