Deşi întreaga Europă trece printr-o amplă dezbatere privind energia nucleară, în Elveţia, ţară ce beneficiază de 40% din energie din surse nucleare, dilema renunţării sau nu la acest tip de energie, este mult mai pronunţată.

Până la cutremurul cu efecte devastatoare din Japonia, Elveţia se afla în mijlocul unei dezbateri interne referitoare la industria energetică nucleară a ţării. Evenimentul din celălalt colt al lumii pare să fi schimbat raportul de forte – oricum fragil – în defavoarea acestui tip de energie. Cele 40 de procente din necesarul energetic provenit din surse nucleare sunt obţinute din cinci reactoare, care se apropie de finalul ciclului de viaţă, reactorul Beznau 1, spre exemplu, fiind cel mai vechi din lume încă aflat în uz – construit în urmă cu peste 40 de ani, în 1969.

Toate reactoarele elveţiene au fost construite înainte de 1986, iar evenimentul de la Cernobîl a condus la impunerea unui moratoriu, în 1990, asupra construcţiei de noi centrale nucleare. Conform procedurilor impuse de legislaţia elveţiană, toate reactoarele urmau să fie scoase din funcţionare începând cu 2019. Totuşi, experienţa Fukushima a alertat autorităţile, ministrul Energiei şi Mediului, Doris Leuthard, anunţând suspendarea planurilor de construcţie ale unor noi centrale. Astfel, Elveţia a devenit primul stat din lume care şi-a schimbat politica nucleară.

Cutremure şi teamă

Dacă cu trei săptămâni înainte de cutremurul din Japonia locuitorii cantonului Berna votaseră cu o majoritate foarte strânsă proiectul de construcţie a unei centrale nucleară, următoarele două referendumuri programate să urmeze în curând în alte regiuni ale Elveţiei aveau şanse infime să treacă, având în vedere starea emoţională a populaţiei.

Dar, chiar dacă nu se vor construi – cel puţin pentru moment – centrale nucleare noi, problema elveţienilor sunt vechile reactoare şi si