Autosuspendarea e ştreangul fals de care atârnă toţi condamnaţii la moarte politică. E ceva tipic românesc, o mişcare bună de închis gura presei şi de fraierit lumea. Mimezi executarea pedepsei, dar în realitate nu păţeşti nimic. Tragi singur de funie în sus când vine un tsunami penal şi te laşi frumuşel jos după ce trece. Evoluţia cazului Severin ne aminteşte că minciuna autosuspendării ţine doar în statul de drept original autohton. Reacţia celor de afară restabileşte ordinea dată peste cap în România. Reputaţia şi credibilitatea se apără cu demisie sau excludere. Restul sunt trucuri ieftine şi tumbe estice.

În prima fază, Adrian Severin a încercat, fără nici un chef, numărul de iluzionism clasic. Luni, a doua zi după izbucnirea scandalului, a anunţat în silă, la rugămintea fierbinte a partidului, că se autosuspendă din PSD. În oglindă, ceilalţi au reacţionat rapid şi fără echivoc. Europarlamentarul austriac a demisionat din politică la câteva ore după scandal, iar şeful său de partid l-a pus să-şi ceară scuze cetăţenilor care l-au votat. Slovenul, la fel: demisie fără prea multe figuri. Numai al nostru a tras isteţ de funie în sus. Ajutat cu toată bunăvoinţa de Ponta şi Năstase, Severin s-a refugiat pe craca autosuspendării.

Socialiştii europeni n-au înţeles ce a păţit Severin şi ce i-a făcut PSD. Prin urmare, şeful socialiştilor, un neamţ ursuz de la Bruxelles, i-a explicat că are două variante: ori pleacă din Parlamentul European, ori primeşte un şut în spate. Severin, de data asta isteţ şi obraznic, s-a făcut că nu pricepe. A mai tras odată de funie în sus, anunţând că se extrage din grupul socialiştilor europeni, dar că nu demisionează din PE. Socialiştii europeni şi‑au pierdut răbdarea şi i-au strigat lui Severin, de la obraz, să plece din Parlamentul European. Brusc, Ponta a lăsat funia din mâini şi l-a notificat pe Severin că nu mai poate sta pe c