- mici repere cronologice ale artei românești -

Rămîn încă puţine scrierile teoretice ori antologiile de texte critice care pot facilita cercetătorului de astăzi o privire de ansamblu asupra artei româneşti din a doua jumătate a secolului al XX-lea, păstrînd desigur la îndemînă bune excepţii, instrumente de lucru ce discută (potrivit unor decupaje cronologice mai mult sau mai puţin ambiţioase) probleme ale imaginii, tehnici şi experimente vizuale absorbite discret, asumate direct ori doar citate în fugă de artiştii locali. Una dintre concluziile comune acestor studii – fie că e vorba de textele prinse în catalogul Experiment în arta românească după 1960, coordonat de Alexandra Titu, 1997; fie că urmărim survolul Magdei Cîrneci, Artele plastice în România 1945-1989, 2000 – indică sfîrşitul anilor ’60 ca moment semnificativ pentru o „schimbare de optică culturală“, în parte determinată de oboseala resimţită în interiorul unui figurativism academic, în parte datorată şi întîlnirii directe cu o serie de expoziţii organizate la Bucureşti (şi chiar itinerate în ţară – la Cluj ori Timişoara) şi al căror impact asupra artiştilor afirmaţi în această perioadă a fost în repetate rînduri afirmat.

DE ACELASI AUTOR Arta ca dar

- în perioadă de criză - Manifesta 7 Galeriile şi comerţul de artă Anatomia conflictului Printre acestea se numără desigur şi expoziţia de litografii ale lui Jasper Johns, deschisă în 1969, sau „Dispariţia şi reapariţia imaginii: pictura americană după 1945“ (Sala Dalles, organizată de Smithsonian Institution – International Art Program), în care erau prezente, pe lîngă lucrări de Arshile Gorky, Jackson Pollock, Willem de Kooning, James Rosenquist, Barnett Newman, Morris Louis, şi piese semnate de Robert Rauschenberg, Roy Lichtenstein sau Andy Warhol (şi al cărei catalog conţinea texte de Ruth Kaufmann şi John W. McCoubrey), iar