„Franţa nu doreşte ca NATO să preia conducerea operaţiunilor” (Liberation). „Avioanele italieneşti în nici un caz nu vor deschide focul împotriva trupelor lui Gaddafi” (Corriere de la Sera). „Domnule Sarkozy, acest război nu este şi războiul nostru!” (Sega). „Politica externă a Germaniei este o farsă” (Suddeutsche Zeitung).

Le Figaro vorbeşte despre prima conferinţă de presă a Opoziţiei libiene, ţinută la Paris. Doi reprezentanţi ai Consiliului Naţional de Tranziţie din Benghazi le-au răspuns ziariştilor. Care e mesajul lor? Trebuie spus că ziaristul de la Le Figaro a fost impresionat de cei doi şi de răspunsurile lor. Astfel, Consiliul Naţional de Tranziţie nu vrea împărţirea ţării, promite că nu va începe vânătoarea de vrăjitoare şi că Libia post Gaddafi va fi un stat democratic şi laic. „Religia e o afacere între om şi Dumnezeu”, spune unul dintre ei. În ceea ce priveşte operaţiunile militare, Consiliul vrea ca loviturile aeriene să continue pentru a distruge armamentul greu a lui Gaddafi. De asemenea doreşte ca rebelii să fie antrenaţi de instructori străini şi să primească arme de la occidentali. Nu vrea însă un sprijin terestru occidental, deoarece rebelii vor să îl captureze şi să îl judece ei înşişi pe dictatori. Rebelii promit că acesta „va avea parte de un proces just”.

În acest timp, Liberation revine asupra divergenţelor dintre europeni pe marginea conducerii operaţiunilor din Libia. „Franţa nu doreşte ca NATO să preia conducerea operaţiunilor”. Explicaţia oficială este următoarea: Franţa se teme că ţările arabe care susţin operaţiunea nu ar privi cu ochi buni o intervenţie directă a Pactului Nord Atlantic. Pentru chestiuni de imagine deci, e mai bine ca steagul NATO să nu fluture – simbolic, evident – pe avioanele coaliţiei. Există însă şi o altă posibilă explicaţie: Franţa nu vrea să renunţe la rolul ei de lider în această operaţiune,