Faptul ca, de cele mai multe ori, intimplarile deviante si darimatoare de vieti au ca sursa emblematica un individ marunt, nestiut, fara insusiri, trebuie sa ne intereseze, pentru ca la noi exista o lunga traditie in a prinde pestele cel mic in plasa judecatii, facindu-i scapati pe cei mari. Nu stim altii cum sint, dar constiinta colectiva a romanilor l-a pastrat pe acarul Paun ca simbol al tapului ispasitor. Sa incercam, prin urmare, sa observam ce profil si ce rol trebuie sa aiba cineva pentru a trece drept acarul Paun. Nitica istorie: pe 4 iulie 1923, in gara Vitileanca din judetul Buzau, un tren de persoane care circula dinspre Bucuresti catre Chisinau a intrat in coliziune cu un tren de marfa stationat pe linia destinata trecerii acceleratului. Rezultatul initial al accidentului: in jur de 70 de morti si mai bine de 200 de raniti. Vinovatul oficial: acarul Ion Paun, omul care avea sarcina sa schimbe macazul. Intre momentul accidentului si declansarea propriu-zisa a anchetei, victimele accidentului au fost jefuite, fara a se mai afla cine s-a facut vinovat de asemenea oroare. Unii au murit pur si simplu pentru ca nu au primit la vreme ajutorul elementar. Iarasi nu se stie cine se face vinovat de asemenea comportament iresponsabil. Cert este ca ancheta l-a descoperit vinovat pe acarul Paun, desi presa vremii a aratat cu insistenta ca responsabilitatea de fond, morala, ar apartine celor aflati la conducerea Ministerului Transporturilor. Factorii care au favorizat accidentul: 1) infrastructura depasita, uzata, a cailor ferate din vremea respectiva, 2) numarul mare de calatori aflati pe vagoane, pe scari si pe tampoane, 3) indolenta si iresponsabilitatea autoritatilor. Timpul a trecut, circumstantele favorizante nu s-au schimbat. Astazi, ca si in urma cu aproape un veac, transportul public, mai ales cel din orasele mari ale Romaniei, ofera sugestia unei ecuatii a dez