În România nu numai că este aproape imposibil să construim autostrăzi, dar ne ustură buzunarele şi cu întreţinerea celor 250 de kilometri pe care îi avem. Autostrada Soarelui (A2) nu este nici măcar fina­lizată, dar înghite deja bani pentru reparaţii. Are puţin peste 150 de kilometri şi se opreşte la Cernavodă. Cu toate acestea, numai în 2010, CNADNR a plătit aproape 500.000 de euro pentru remedierea stării carosabilului. Nici cealaltă autostradă (A1) cu care ne "mândrim", ce leagă Bucu­reş­tiul de Piteşti, nu stă prea bine. Astfel că pentru reparaţiile unor poduri şi podeţe s-au achitat, tot anul trecut, alţi 500.000 de euro.

An de an plătim, de exemplu, cadastrul pentru fiecare autostradă în parte. Nu de alta, dar poate se mută benzile de mers şi nu ştim unde. 70.000 de lei a costat repararea unor grupuri sanitare de pe A 2. Deşi există contracte multianuale de întreţinere de ordinul milioanelor de euro a acestor autostrăzi, de multe ori CNADNR închiriază la rândul ei utilaje de care are nevoie pentru deszăpezire. Staţia de taxare de la Feteşti a înghiţit mi­l­­i­oane de euro şi bani care nu se regăsesc în actele contabile! În 2007, repunerea în funcţiune a sistemului de comunicaţii şi control trafic pe A2, sector Bucureşti Drajna, a costat 1.000.000 de euro. Un an mai târziu, un raport de audit indica probleme grave în implementarea proiectului privind continuarea sistemului de comunicaţii pe sectorul Drajna – Cernavodă. În 2008, paza Autostrăzii A1 Bucuresti – Piteşti a costat 1.000.000 de euro. 100.000 de euro au fost plă­tiţi pentru cadastrul celor două autostrăzi. Concesiunea lu­cră­rilor şi serviciilor necesare asigurării alimentării cu carburanţi pentru A2 a fost facturată cu 4.500.000 de euro.

Întreţinerea pe timp de iarnă din 2009 a celor două autostrăzi a costat 4.200.000 de euro. Reparaţiile de pe Au­tostrada Bucureşti – Piteşti a