În Siria este imposibil de prevăzut un scenariu pentru viitoarele zile, dar evenimentele din această ţară sunt urmărite cu un interes enorm atît în Occident cît şi în ţările arabe."N-aş fi crezut niciodată că revoltele arabe s-ar putea extinde şi în Siria", declara acum cîteva zile un diplomat occidental, cuvinte reluate joi de cotidianul Le Monde.

Regimul basist este de fapt atît de puternic în Siria şi controlează atît de strîns populaţia încît, într-adevăr, scenariul unei revoluţii în această ţară este greu de conceput.

Partidul Baas este la putere de 40 de ani, iar preşedintele Hafez al-Assad, mort în iulie 2000 după o domnie de 30 de ani, a pus bazele unei dictaturi şi a unui sistem poliţienesc în care practic nimeni nu mişcă în front. În 1982, cînd s-au răsculat musulmanii radicali (Fraţii musulmani) în oraşul Hama, Hafez al-Assad a înăbuşit revolta cu artileria grea şi a ucis în jur de zece mii de civili.

Acest masacru a rămas atît de puternic în memoria populaţiei încît nici o altă mişcare similară nu s-a mai produs de atunci. În anul 2000, fiul lui Hafez Al-Assad, Bachar al-Assad, la ora aceea în vîrstă de 34 de ani, a vrut să liberalizeze puţin ţara. S-ar vorbit chiar despre o "primăvară de la Damasc" care a durat trei luni. Partidul, şefii armatei şi ai poliţiei, precum şi minoritatea aluită care conduce o ţară în care suniţii sunt majoritari, nu au fost însă de acord cu deschiderea şi cu reformele.

Iar în 1993, cînd Statele Unite au intervenit în Irak, chiar şi cei mai curajoşi opozanţi s-au repliat în tăcere, de teamă că ar putea fi executaţi imediat sub acuzaţia de înaltă trădare. Preşedintelui sirian i-a crescut de fapt la acea oră enorm popularitatea, el încarnînd aşa-zisa rezistenţă arabă împotriva Americii şi a "inamicului israelian".

Mesaje lansate pe Facebook îi îndeamnă pe sirieni să manifesteze vineri în toate