Le Magazine Littéraire, martie 2011

Alexis Liebaert îi ia un interviu scriitorului Ian McEwan, care a publicat de curînd romanul Solar, aclamat de critica britanică. McEwan vorbeşte despre interesul său pentru ştiinţă: „Cred că nu există curiozitate intelectuală fără interes pentru ştiinţă. Nu văd cum, astăzi, am putea să nu fim interesaţi de ea. Ştiu că asta se întîmplă, mai ales în mediile literare. Dar, dacă aveţi cea mai mică curiozitate legată de cum funcţionează lucrurile, şi nu sînteţi interesaţi de ştiinţă, ce puteţi face, în afară de a vă întoarce către un preot? Un romancier trebuie să ştie cum funcţionează lucrurile. Interesul meu nu e atît pentru disciplina în sine, cît pentru faptele pe care ştiinţa le studiază şi le descrie“.

Întrebat de ce şi-a ales ca subiect al ultimei sale cărţi tocmai încălzirea globală, scriitorul răspunde: „Pentru că e o problemă foarte importantă. Şi pentru că e un subiect foarte greu pentru un romancier. Cînd abordez astfel de teme, există întotdeauna riscul de a poza în moralist, ceea ce eu nu vreau să mi se întîmple cu nici un preţ. Am propria mea viziune despre încălzirea globală. Cred că astăzi sîntem într-o poziţie de denigrare a acestui fenomen. Mai ales că evidenţa este aceasta: trei sferturi dintre oamenii de ştiinţă consideră că încălzirea globală are în mare parte ca motiv acţiunea umană. În realitate, eu nu-mi aleg subiectele, sînt tras de ele. Într-o zi, reflectez la o problemă care mă interesează, apoi încep să scriu şi scriu din ce în ce mai mult şi asta va deveni apoi un roman. Nu e o alegere tactică. Mă gîndesc la încălzirea globală de mai bine de zece ani, dar nu-mi dădeam seama cum aş putea să fac din asta un roman. Şi apoi mi-am zis că singura manieră în care aş putea trata acest subiect atît de complex ar fi să aleg forma comediei. Cum să pui altfel în scenă această contradicţie între realism