În pofida criticilor din interior şi a presiunilor din exterior, decizia României de a nu participa la un război fără misiune şi fără leadership se dovedeşte corectă din punct de vedere strategic.1. Războiul din Libia NU este un război anti-Gaddafi.
Operaţiunea militară din Libia se confruntă cu următoarea dilemă: Din punctul de vedere al dreptului internaţional, singurul război legal este un război sub mandatul Consiliului de Securitate al ONU. Pe de altă parte, Consiliul de Securitate nu a mandatat niciodată şi nu este plauzibil să mandateze vreodată o schimbare de regim prin forţă. Aşadar, cei care consideră că o acţiune militară care să aibă drept obiectiv îndepărtarea de la putere a lui Gaddafi este perfect justificabilă din punct de vedere moral, trebuie să îşi asume faptul că ea nu va fi niciodată în acelaşi timp şi legală.
Dacă obiectivul era răstunarea lui Gaddafi, fiecare din cei trei protagonişti - Franţa, Marea Britanie, SUA - aveau posibilitatea să o facă fie prin acţiuni "acoperite" precum atragerea "de partea poporului" a responsabililor militari şi civili libieni încă din februarie, într-o perioadă când Gaddafi era părăsit de colaboratori apropiati, fie sa isi asume deschis misiunea morala a indepartarii dictatorului libian printr-o actiune militara unilaterala, asa cum s-a intamplat in Kosovo si in Irak. Dar, din momentul adoptarii Rezolutiei 1973 - actiunea din Libia nu mai poate fi din punct de vedere legal o actiune anti-Gaddafi.
Dictatorul de la Tripoli parea sa fi inteles acest lucru cand a aparut marti seara in public sfidator, vorbind despre "victorie". In ceea ce priveste Romania, presedintele Basescu a declarat deja ca Gaddafi si-a pierdut orice legitimitate cand a deschis focul asupra propriilor cetateni, dar mai mult nu poate face. Romania nu se poate alatura unui razboi anti-Gaddafi care nu exista.
2. Razbo
