Criza libiană se află pe agenda liderilor UE reuniţi joi, 24 martie, la Bruxelles, unde se constată faptul că prima sarcină de proporţii a noii diplomaţii europene s-a dovedit a fi până acum un eşec.

Corespondentul RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghişan

Operaţiunea militară îndreptată împotriva regimului Gaddafi trezeşte sentimente de frustrare printre europeni şi în sânul instituţiilor comunitare.

Franţa şi Marea Britanie sunt cele două ţări ale UE poziţionate ca lideri politici ai operatţiunii, ceea ce o aruncă pe şefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton într-un con de umbră.

Lady Ashton a recunoscut însă în faţa deputaţilor europeni zilele trecute că statele membre ale UE "cred cu pasiune în dreptul lor de a determina ceea ce fac pe plan extern".

Cu alte cuvinte, diplomaţiile naţionale nu au făcut un transfer de putere spre Bruxelles, aşa cum se dorea când a fost înfiinţat Serviciul European de Acţiune Externă, condus de Catherine Ashton.

Acest Serviciu creat de câteva luni şi având peste zece mii de angajaţi la Bruxelles şi în capitalele lumii se arată complet neputincios în cadrul acestei prime crize de proporţii cu care este confruntat.

În plus, deputaţii şi analiştii europeni au acum certitudinea că personalitatea lui Catherine Ashton, nepotrivită pentru această poziţie a fost aleasă special pentru a nu eclipsa diplomaţiile naţionale.

În fine, în tot acest tumult libian, Uniunea Europeană îşi caută un rol. Până acum, ea s-a limitat la domeniul ajutorului umanitar şi a aprobat miercuri, 23 martie, noi sancţiuni prevăzute de ONU împotriva Libiei.

Acestea sunt de ordin financiar, îndreptate împotriva companiilor de petrol şi vizează şi zborurile comerciale, care ar putea alimenta regimul Gaddafi cu noi mercenari. Bruxelles, Mihaela Gherghişan Corespondentul RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghişan, în dialo