Şase investitori şi un expert în brânzeturi, toţi din Marea Britanie, au pus România pe harta ţărilor care produc mozzarella, celebra brânză de bivoliţă italiană. Afacerea a debutat cu un eşec usturător. Acum poate fi considerată o poveste de succes.

Jovial, îmbrăcat sport, cu început de chelie şi ochelari cu rame subţiri, „domnul Pităr", cum îi spun localnicii, rosteşte primele cuvinte despre aventura sa românească, definind-o astfel - „o nebunie". E şi normal, de vreme ce a şi fost considerat nebun, când s-a dus, de unul singur, în pieţele din Bucureşti, cu brânza pe care a produs-o la Rupea. A stat la tarabă un an şi jumătate. Unii, chiar cu voce tare, se întrebau cam aşa - ce caută englezul ăsta nebun aici, printre ţărani? Adevărul e că englezul are legătură cu agricultura - e inginer în domeniul alimentar. Specializat în brânzeturi. De 25 de ani face treaba asta. Acum are 51 de ani, dar zice, cu umorul specific naţiei lui, că se simte mult mai tânăr - ca la 49. Ne serveşte cu ceai - nu era englezesc - pornind o discuţie în care cuvintele româneşti şi cele englezeşti se amestecă mai ceva ca laptele transformat în brânză.

Bivoliţa renăscută

Cum a început aşadar aventura mozzarellei din Ardeal? În 2005, şase englezi au venit într-o călătorie de afaceri în Transilvania, să vadă cum se poate investi aici, în domeniul agricol. Şi au aflat povestea bivoliţelor. Animale care ajung şi la 900 de kilograme. Greu de crescut. De-asta au şi dispărut, în mare măsură, din satele transilvănene. Abia după patru ani de la naştere, bivoliţa ajunge la maturitate şi poate să dea lapte pentru următorii 20 sau chiar 30 de ani. Dar cu laptele este o mare problemă. Dacă i-ai schimbat hrana, peste noapte, bivoliţa îşi închide ugerul, cum se spune în popor. Şi la muls e dificilă. Dacă nu cunoaşte omul care o mulge, iar nu mai dă lapte.

Cu toate astea, englezii au d