Deţine unul dintre cele mai cunoscute magazine în zona veche a municipiului Brăila. Este foarte mândră de ceea ce face şi spune că n-ar renunţa la afaceri.
A venit în Brăila în anul 1974. Până atunci a lucrat în cadrul Primăriei comunei Robeasca. Imediat ce i s-a încredinţat un magazin, a arătat cum se poate face comerţ chiar dacă vorbim de cel socialist cu numeroase îngrădiri şi lipsuri.
În 1981 a fost repartizată ca gestionară la micul chioşc din intersecţia străzilor Campiniu cu Calea Călăraşilor. În scurt timp a reuşit să transforme radical locul de unde puteai cumpăra produse de calitate pe sub mână, cum se zicea pe atunci.
Comerţ cu suflet
"Nu era deloc uşor să te aprovizionezi pe vreme aceea. De multe ori plecam la drum pe banii mei, cu câte un peşte pus la congelat ca să ţină la drum. Îl dădeam la fabrică la Farmec în Cluj şi aşa veneam cu câteva cutii de spray Magnolia care făcea furori sau Favorit care era un fel de Fa românesc", îşi aduce aminte tanti Coca, de vremurile de demult. Inclusiv produse de import, care erau o raritate, se găseau la micul debit de tutun cu o suprafaţă de mai puţin de opt metri pătraţi.
"Mă duceam cu «darul» la Bucureşti, peşte, cafea boabe adusă de marinarii care erau din oraşul nostru şi mai reuşeam să aduc ţigări bulgăreşti , albaneze sau chinezeşti, foarte căutate în acea vreme. La fel se punea problema la săpun. Cine-şi mai aduce astăzi aminte de săpunurile Mamaia sau Lis? Pe atunci şi pentru ele trebuia să dai şpagă", şi-a depănat în continuare povestea vieţii tanti Coca.
Imediat după 1989, căutând modalităţi noi de a face comerţ Maria Epuraş a dorit să se privatizeze. În acea perioadă, societăţile comerciale de stat deţineau încă monopolul şi nimeni de la birouri nu dorea să lase ciolanul, în favoarea celor de la munca de jos din magazin.
"Doi ani m-am tot luptat să mă privatizez
