Luni „ghenarie 10, anul 1844“, Adunarea Obştească Ordinară a Valahiei se întrunea în prima şedinţă publică, deschizînd practic „dezbaterile parlamentare“ ale anului în curs. Vodă Bibescu îi ceruse Mitropolitului încă de la finele anului trecut să-şi anunţe deputaţii ca „la arătata zi (adică 10 ianuarie – n.n.) să se afle cu toţii adunaţi în sala seanţelor la ceasul hotărît“, adică 10 trecute, fix.

Dar mai întîi şi întîi de toate, Preasfinţitul Mitropolit, membru de drept al Adunării, a însărcinat pe Preasfîntul Părinte Episcop al Argeşului, alt membru de drept al Adunării, să „săvîrşească Sfînta Osfeştanie“ fără de care nu putea începe şedinţa. Odată Osfeştania terminată, sesia avea binecuvîntarea începutului. Şi după ce s-a aşezat mai fiecare pe la locuri, s-a dat citire „Înaltului Ofis al Măriei Sale lui Vodă“ cu care se deschide, de obicei, Adunarea şi unde, Bibescu vodă, cunoscînd experienţele trecutului, îşi îndeamnă aleşii să păzească „liniştea şi buna cuviinţă“, singurele în măsură a aduce şi „asupra-i şi asupra lucrărilor Adunării acea consideraţie obştească de care oblăduirea va avea drept de a sa fală a o vedea apururea înconjurată“. Apoi timpul s-a scurs aşa... cu una… cu alta... cu alegerea secretarilor... cu validarea unei comisii... şi „ceasurile trecură“.... şi „şedinţa se ridică“... Pe masa Adunării se află proiecte importante pentru modernizarea Valahiei: discutarea bugetelor pe anii 1841 şi 1842, apoi un „proiect de legiuire atingător de întocmirea unei roate de pompieri pentru capitala Bucureşti“, esenţial într-un oraş construit din lemn şi stufăriş, „un proiect de legiuire pentru apărarea satelor mărginaşe de pe linia Dunării“, contracte fel de fel, cum ar fi cele legate de facerea şi refacerea drumurilor etc. Dar chestiunile organizatorice şi lucrurile „private“ acaparează întreaga lună. Mai întîi de toate mădularele prezente în Adunare