Contractul, ca şi legea şi sistemul judiciar, în ansamblu, poate fi manipulat. Contractul poate fi instrumentul abuzului, poate da o aparenţă de legalitate intereselor meschine, fraudei, profitului ilicit etc. şi poate „cimenta" inegalităţile sociale şi economice.

Inegalităţile nu sunt interzise în sine, pentru că nu sunt rele în sine. Oamenii nu sunt egali, pentru că sunt diferiţi. Oameni au dreptul să fie diferiţi. Pentru că suntem diferiţi, hazardul ne pune în mână cărţi de joc diferite. Nu este ilicit sau contrar regulilor jocului faptul de a juca dur sau manipulatoriu, fără să ai, de fapt, cărţi bune în mână (în limbaj de poker, această tehnică se numeşte „cacealma"), ci faptul de a trişa. Inegalităţile sunt ilicite şi imorale doar atunci când elimină şansa de câştig ori de pierdere sau o reduc, în mod neonest în favoarea unuia dintre „jucători" sau, şi mai rău, a jucătorului-trişor.

Aceste manipulări ale contractului sunt negative şi nu pot fi protejate de lege sau de totalitatea dreptului, întrucât şansele oamenilor de a se realiza în societate sunt egale, iar principiul egalităţii în drepturi, care înseamnă egalitatea şanselor, este consacrat la nivel constituţional şi convenţional, făcând parte din categoria drepturilor omului. Aplicând echitatea în executarea, interpretarea sau revizuirea contractului, manipularea dreptului prin contracte poate fi înlăturată şi, în locul manipulării contractuale, se poate instaura justiţia contractuală. În acest fel, contractul poate fi manipulat şi în sens pozitiv: legiuitorul poate declara nule unele clauze în contracte sau contractul în întregul său, întrucât contravin ordinii publice sau bunelor moravuri ori pentru că sunt abuzive, iar judecătorul poate anula total sau parţial contractul, sau îl poate reconstrui pentru a corecta dezechilibrul contractual sau pentru a (re)concilia interesele părţilor. @N_P