În ultima vreme, mai multe mesaje publicitare atribuie conversaţiilor curente între români o locuţiune hibridă, destul de nefirească: a face banking.

Personajele din spoturile publicitare nu par derutate sau iritate de întrebarea „Tu cu cine faci banking?”, la care răspund, încântate, indicând drept garanţie a succesului o anume bancă. Expresia apare şi în scris, în texte de autoprezentare ale aceleiaşi bănci: „De aceea, contează cu cine faci banking” (bcr.ro).

Nu sunt dovezi că expresia a face banking ar fi existat, înainte de această campanie publicitară (lansată în 2010), în uzul curent al vorbitorilor de română. E posibil ca ea să fi circulat, ca element de jargon, între funcţionarii băncilor, dar nici măcar o asemenea utilizare nu este atestată. Sensul atribuit expresiei de context pare a fi acela de „a lucra cu o bancă”, „a avea bani depuşi sau credite contractate la o bancă”. Termenul englez din componenţa expresiei nu era cuprins, până de curând, în dicţionarele noastre; banking a fost totuşi înregistrat de Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM 2005) şi apare cu definiţia „activitate bancară” în Dicţionarul explicativ ilustrat (DEXI 2007) şi în cea mai recentă ediţie a DEX-ului (2009). În DEX, termenul are eticheta englezism şi o indicaţie de domeniu: „financiar”; în DEXI sunt cuprinse şi formulele tehnice internet banking şi principiu banking. În The Concise Oxford Dictionary (1999), banking este definit ca „the business conducted or services offered by a bank”, iar din dicţionarul de anglicisme coordonat de Manfred Görlach (A Dictionary of European Anglicisms, 2001) aflăm că termenul intrase în anii ‘80 în germană (în compuse) şi ceva mai târziu în alte limbi europene (italiană, greacă).

Explicaţiile de mai sus ar putea fi, la prima vedere, argumente pentru acceptarea noii expresii: uzul nu dispune de un mod mai simplu