În seara zilei de 9 martie, ansamblul polonez Lute duo a susţinut un recital de muzică barocă în Sala Mică a Ateneului, în cadrul unei serii de evenimente realizate în colaborare cu Institutul Polonez din Bucureşti. Anna Kowalska (chitară barocă) şi Anton Birula (teorbă) ne-au propus un program sintetic, care a cuprins muzică italiană din barocul timpuriu (Kapsberger, Piccinini), spaniolă (Santiago de Murcia, Gaspar Sanz) şi franceză (Robert de Visée şi Antoine Fourqueray, încadrîndu-l pe naturalizatul Francesco Corbetta). Ceea ce distinge acest recital de alte interpretări ale acestui repertoriu pe care bucureştenii le-au putut asculta relativ recent este tocmai alăturarea teorbei şi a chitarei baroce. Trebuie spus că duoul chitară-teorbă în postură solistică reprezintă o formulă mai curînd atipică, inegal documentată şi nu de la sine adecvată oricărui repertoriu, în ciuda unei flexibilităţi interpretative proprii muzicii baroce. De fapt, piesele prezentate publicului de Lute duo sînt, la origine, piese pentru teorbă (Kapsberger, Piccinini), chitară (Santiago de Murcia, Sanz, de Visée, Corbetta) sau viola da gamba (Forqueray). În principiu, nici un argument de ordin istoric n-ar putea fi invocat împotriva unor astfel de transcripţii în spiritul barocului: muzica italiană şi, mai ales, cea spaniolă se pretează cu uşurinţă la o astfel de interpretare. Dar nu sînt convins că muzica barocă franceză – atrasă mai curînd de piesele pentru voci sau instrumente „egale“, nu de combinaţii contrastante – ar fi bine servită astfel. Aceasta, fiindcă plastica duoului se bazează tocmai pe contrastul dintre sonoritatea incisivă a chitarei baroce şi timbrul întunecat al teorbei. Coardele moderne folosite de ambii interpreţi în recitalul de la Ateneu n-au făcut decît să sublinieze acest contrast. În altă ordine de idei, între cei doi muzicieni nu există o ierarhie prestabilită: