Purtind amprenta unicitatii, lirica ursachiana nu are cum sa devina mult timp prizoniera conului de umbra de esenta urmuziana in care a intrat... S-au scurs sapte ani de la trecerea in cele eterne a magistrului Mihai Ursachi, altadata un simbol, o legenda vie a Iasului, astazi un poet intrat intr-un straniu con de umbra, un fel de Pilnie a lui Stamate a istoriei noastre literare, unde adeseori gloria postuma se vinde si se cumpara cu "20 de bani bacsis", ...achitati inca din timpul vieti, caci „restul - dupa cum spune Urmuz - nu reprezinta nici o importanta", odata ce "Auto-Kosmosul" e "infinit si inutil...". Dupa aceasta scurta digresiune, sa revemin insa la subiect: in comparatie cu popularitatea de care s-a bucurat in timpul vietii, receptarea postuma a lui Mihai Ursachi mi se pare greu de acceptat pentru cei care l-au cunoscut indeaproape si i-au urmarit parcursul literar... Poetii din generatia optzeci, vorbesc in special de bucuresteni, aproape ca l-au uitat, iar pentru noua generatie, cea douamiista, poezia lui pare sa nu mai prezinte mare interes. Am cautat de multe ori sa dezleg misterul lipsei de interes manifestat azi atit de catre poeti, cit si critici din diferite generatii (desigur, exista si exceptii!) vizavi de biografia si de opera autorului Poemului de purpura... Oare formula poetica ursachiana, inelul sau cu enigma, reprezentind un "intreit mister / cu sensuri trei si totusi unul singur", slefuit cu atita rabdare de poet, nu reuseste sa treaca dincolo de "mode si de timp"? Vorbind despre lirica sa in mediile scriitoricesti din capitala, m-am izbit de un zid de reticenta. O anumita rezerva am intilnit-o si la Iasi. Chiar si scriiotrii care il adulau vremuri, azi ridica neputinciosi din umeri. Pentru ei, Mihai Ursachi e un autor clasat. Poezia lui li se pare prea afectata. Pornind de la aceste suspiciuni ce s-au asezat precum praful peste cartile mag