Şi ce i s-a strigat unui român în Bulgaria

Înainte de a începe să tremurăm pentru meciurile cu Bosnia şi Luxemburg - exact, aici am ajuns… - două goluri ne-au luminat etapa şi nu văd de ce le-am dat uitării. Nu accept - ei da, tăiaţi-mi capul! - ca mititeii şi grandomanii din loje, palate şi comisii, cei care “dau banul” să fie mai importanţi decît un şut imparabil sau un dribling fin. Nu am văzut nicăieri ca, de pildă, după un meci al Interului sau al lui Chelsea, indiferent dacă bat sau nu, televiziunile să alerge din primele secunde ca să-i “prindă” pe Moratti, pe Abramovici, să-i toace la cap minute întregi şi să facă din ei eroii meciului. Moratti stă în tribună şi în minutul final se ridică împreună cu soţia sa şi pleacă la el acasă; lui Abramovici, în minutul 93, nu i se cere să ne spună ce părere are el despre Ancelotti, fiindcă nu l-a titularizat pe Drogba. La noi se aleargă după maşina patronului ca acela să răspundă, tot din maşină, cum de-a fost posibil să nu joace Icsulescu în locul lui Igrecescu. Iar patronul să ţină o lungă tiradă împotriva antrenorului care s-a aşezat cu fundul în poartă la 1-0. Repet, tăiaţi-mi capul, dar niciodată pentru mine, fie el preşul Ligii sau al Federaţiei, nu va fi mai important decît şutul din 35 al lui Eric la Mediaş, sau bomba seacă, fără balans, peste zid, a lui Adailton în Ghencea.

Ele au fost senzaţiile etapei care m-au făcut să uit de Susici şi Dzeko, ba chiar de Barcelona-Şahtior. Exagerez? Dar dumneavoastră nu exageraţi cu… parcă nu ştiţi cu cine? A, Eric şi Adailton sînt brazilieni… dar ce, eu nu pot fi microbist englez şi să ţin cu orice Berbatov sau Eduardo care joacă bine pe banii mei?

Apropo, am un foarte bun prieten (fan Dinamo-Liverpool) care trecînd cu maşina lui de România printr-un orăşel bulgăresc a auzit pe un localnic strigîndu-i amical, ştiţi ce? Nu vă trece prin minte: Manc