La pacienţii cu hepatică virală cronică C, profilul ce integrează genotipul IL28B şi alte variabile clinice importante (sex, vârstă, etnie, valoarea viremiei pretratament, genotipul VHC, stadiul fibrozei) va fi folosit pentru predicţia răspunsului virusologic şi personalizarea terapiei înainte de iniţierea acesteia, sunt concluziile unei valoroase treceri în revistă a celor mai noi date din domeniu, realizate de dnele dr. Speranţa Iacob şi conf. dr. Liana Gheorghe şi dl prof. dr. Irinel Popescu. (...)
Infecţia cronică virală C reprezintă o cauză majoră a bolilor hepatice cronice, cu o prevalenţă globală de 2% (1). Rata prevalenţei infecţiei VHC în populaţia adultă din România, într-un studiu epidemiologic naţional efectuat în perioada 2006–2008, a fost de 3,23%, cu diferenţe semnificative între cele trei regiuni geografice ale ţării: Moldova 4,25%, Muntenia şi Dobrogea 3,35%, respectiv, Transilvania şi Bana Publicitate t 2,63% (2). De asemenea, infecţia VHC a fost identificată ca fiind cauza principală a hepatitei cronice (64%) şi a cirozei hepatice (59%) în România (3). În plus, pe baza unui model decizional Markov, s-a estimat că prevalenţele cirozei hepatice şi hepatocarcinomului cauzat de VHC vor creşte în România de la 88,124 şi 1,708, în 2009, la 146,209 şi, respectiv, 2,686 în 2030 (4).
În prezent, numai eradicarea virală prin tratamentul antiviral poate preveni progresia bolii hepatice cronice şi poate scădea povara viitoare a infecţiei VHC asupra sănătăţii publice (5, 6). Actual, în practică, terapia combinată cu interferon pegilat şi ribavirină are o rată de răspuns virusologic susţinut de aproximativ 50% la pacienţii naivi cu VHC genotip 1 (7). La pacienţii la care se obţine eradicarea virală, se menţine remisiunea bolii pe termen lung, cu rate ale mortalităţii prin boli hepatice comparabile cu ale populaţiei generale (8). De a
