După seria Piraţilor din Caraibe, Gore Verbinski revine cu primul său film de animaţie – Rango. O poveste nostimă, cu un personaj ieşit din comun şi trăsături bine definite, încărcat de umor, glume haioase, susţinute pe alocuri, lăsate în aer alteori, în cele mai multe cazuri mizând pe o sclipire de moment care te mai face să uiţi oarecum de şirul poveştii şi să le iei ca atare. Mai întâi de toate se vrea un film ecologist: aveţi grijă de apă, se va termina în curând, iar dacă sunteţi suficient de nesăbuiţi încât să nu gestionaţi cuviincios resursele naturale, s-ar putea să experimentaţi cele mai neplăcute surprize. (...)

După seria Piraţilor din Caraibe, Gore Verbinski revine cu primul său film de animaţie – Rango. O poveste nostimă, cu un personaj ieşit din comun şi trăsături bine definite, încărcat de umor, glume haioase, susţinute pe alocuri, lăsate în aer alteori, în cele mai multe cazuri mizând pe o sclipire de moment care te mai face să uiţi oarecum de şirul poveştii şi să le iei ca atare. Mai întâi de toate se vrea un film ecologist: aveţi grijă de apă, se va termina în curând, iar dacă sunteţi suficient de nesăbuiţi încât să nu gestionaţi cuviincios resursele naturale, Publicitate s-ar putea să experimentaţi cele mai neplăcute surprize. Iar Verbinski spune toate acestea prin intermediul unui personaj atipic, al unui western colorat, cu cele mai bizare personaje – deloc plăcute vederii, într-un orăşel murdar, plin de praf, cu pericole răsărite la tot pasul. Filosofia care guvernează întreaga acţiune este motorul atât de „la îndemână“: urmează-ţi destinul, ai încredere că poţi schimba lumea în bine. Cameleonul cu ochi inegali, volubil şi energic, mărinimos până peste poate, visându-se mare actor, aterizează direct în deşertul Mojave, în urma unui accident sortit să se întâmple. Asta după ce o viaţă întreagă şi-a petrecut-o în spatele