- Comentariu - nr. 749 / 25 Martie, 2011 La Sighisoara, din negura vremurilor s-a impamantenit obiceiul ca, o data la doi ani, femeile locului, doar cele de pe str. Viilor, sa-si schimbe rolurile devenind protagonistele unei mari sarbatori cu un ritual bine pus la punct. Devin principalele personaje ale jocului, precum intr-o piesa de teatru regizata, pastrand canoanele pana la detaliu ale unei nunti sadea, amintind parca de epoca matriarhala cand rolul femeii in societate era mai pregnant. Ritualul sarbatorii se pastreaza sub acelasi tipic, inainte de mijirea primaverii si intrarea in Marele Post, mai precis in ultima duminica calendaristica din luna februarie, femeile isi organizeaza o zi de petrecere. Inca de dimineata se formeaza alaiul "muieresc”, si insotite de muzica, steag de nunta si strigaturi, merg la casa "mirelui”, fiind vorba tot de o femeie ce-si ia rolul de mire, imbracata in costum popular barbatesc. Nuntasii, constituiti numai din femei, se indreapta spre casa fostei "fotarite”, un fel de conducatoare a femeilor de peste an, unde ii este prezentat mirele. Strigaturile satirice, muzica, sarbele insotesc drumul de la o casa la alta, iar oamenii intalniti pe traseu sunt imbiati sa bea din bautura "nuntaritelor”. Printre strigaturi sugubete, pline de umor si sageti satirice, alaiul se indreapta spre casa noii fotarite, adica zisa "fotarita mare”. Aceasta, imbracata in mireasa, isi asteapta mirele si, totodata, cu aceasta ocazie, fotarita mica isi declina prerogativele de conducatoarea noii fotarite alese. Strigaturile "ticluite” au trimiteri satirice cu o adresa bine conturata, ceea ce ne face sa credem ca omul simplu este un adevarat zamislitor de poezie: Imbuibatii domnii mari/ Sa nu rada de tarani/Ca taranii de n-ar fi / Domnii n-ar putea trai/ Ca taranul de nu sapa/Domnii n-ar putea bea apa/ De mergi la taran acasa/ Pita si vinu-i pe masa/ De te du