Bloggerii sunt o categorie aparte de oameni, e drept. Nu sunt nici jurnalişti, nici it-şti, sunt părerologi, părerea mea şi cel mai important, nu uitaţi, este faptul că au un iq mult peste medie, medie formată din proşti .

Când spun bloggeri, nu vorbesc de noi ăştia care avem un blog pe care mai scriem, din când în când, ci de cei care trăiesc din asta sau pentru asta.

E bine să scrii tot ce-ţi place, când îţi place, cum îţi place şi să faci şi bani din asta. Dar de aici, până la a-ţi desconsidera cititorul şi a publica o informaţie falsă, ca să faci trafic, adică bani, mai e cale de străbătut.

Spun asta pentru că în dimineaţa asta, “cel mai cunoscut blogger din România” se dădea drept fiul unui lider de sindicat care, din întâmplare, are acelaşi nume de familie. A mirosit el că e momentul în care poate urca sus de tot pe val. A fost ceva timp şi site-main, la Realitatea. Timp în care, a avut loc un schimb de mesaje între el şi un alt foarte cunoscut blogger, poate şi prieten, coleg cu mine, în care lăsa să se înţeleagă că informaţia este adevărată.

La un moment dat însă, au apărut întrebări, iar bloggerii au început să strige “Bravo! Le-ai tras-o! Sunt nişte proşti, nu verifică informaţia!”

Faptul că a făcut ca informaţia primară să pară adevărata a fost toată arta. Au muşcat jurnaliştii, asta e!

După lupte îndelungi, secretara de cabinet a falsului tată a infirmat informaţia bloggerului. Bloggerul tace. A făcut un pic mişto de jurnalişti, chiar dacă pe unii dintre ei îi cunoştea destul de bine, i-a explodat traficul, iar cititorii lui, care nu au citit ştirea jurnaliştilor proşti, îl compătimesc sau îl sfătuiesc în continuare cum să ia în piept problema “tata e la DNA”.

Lor le răspunde mai târziu, sau poate niciodată, să nu indexeze Google o informaţie gen “nu, nu e tata”, nu de alta, dar poate până la anul uităm de ch