Sceneta extremistului maghiar Csibi Barna cu „spânzurarea“ lui Avram Iancu, de Ziua maghiarilor, stârneşte aprige dispute pe internet, dar şi abordări cu o bogată încărcătură umoristică.

Isprava funcţionarului maghiar detaşat de ANAF, după sceneta de la Miercurea Ciuc, la Finanţele din Abrud are şi prezentări umoristice. Pe internet circulă de câteva zile o aşa-zisă scrisoare trimisă de Csibi Barna mamei sale:

„Draghe mama, se ştii că io estem bine, lucrez aicea la Abrud, la Ţara Moţilor, nu la Ţara Secuiasche. Sunt sanatos, numai un ochi vinet am la mine, albastru, che am chezut pe scara de la birou. Es am şi nişte dungi pe gât, m-a strâns de la cravata. Şi mai am o mina în gips, che mi-am prins-o la uşa de la casa unde stau, care nu are geamuri. În rest e bine.

Motzii e buni cu mine, invatza la io romaneşte. Am invaţat imnul la ei «Treiasche duhul lui Iancu». L-am invaţat pe tot. Greu. Foarte greu. Mi-au spus colegii de birou să ştiu la imn pe de rost şi noaptea ca pe Tatăl nostru. Nu ştiu cine e tatăl la ei, dar am inveţat la imn tot. O se îl chint şi la ţie chind ajung acase la Harghita…Dache mai ajung…

Am inveţat şi alt chintec, e obligatoriu dimineaţa aicea la ei, «Iancule mare». Plecut la mine se chintem cu toţii la masa, chind bem palinka. Mult palinka bem noi. De prune. Şi io, şi ei. Şi chintem şi inveţem romaneşte. Ei pe mine, mai ales. Place la mine la Abrud.

Mai ales che de trei zile poci minca mai bine. Che nu mai am doi dinţi. I-am pierdut undeva. Chind am chezut pe scaun de la birou. Birou mic. Am martori, che mai ierau acolo Nelu, Avram, Todor, Mihai, Radu şi popa din Abrud. Care a citit din Biblia şi avea şi o luminare. Che era intuneric. Popa nu o dat. Nu, iel nu. Iel spunea la ei «nu la fatza che se vede, la oase». Es am luat apoi scaunul in dintzi. Şi Toma era la birou şi avea un furciu la iel.