Au uitat-o pe Nana!

Nici jurnaliştii italieni, nici măcar cei francezi nu şi-au amintit de Nana, celebra eroină a lui Zola, când au comentat carierele epatante pe care le-au făcut, în ultimul timp, două dintre tinerele femei lansate în lumea operei şi a modei de favorurile lui Berlusconi. E vorba de o frumoasă marocancă, Ruby, minoră la data când preşedintele Consiliului de Miniştri al Italiei a cunoscut-o, ceea ce i-a atras acestuia un proces botezat de presă Rubygate, şi de o nu mai puţin splendidă algeriancă, Zahia, ambele ajunse repede pe prima pagină a revistelor people şi apoi pe scenele de operă. Ruby s-a lansat pe scena Operei vieneze, condusă până nu de mult de compatriotul nostru Holender, şi se pare că stângăcia ei… artistică i-a pus în dificultate pe organizatori. Nu aceeaşi reacţie a avut publicul, deloc jenat, din contra, fascinat de formele bogate ale noii Nana, asemenea căreia Ruby dansează ca o balenă pe uscat, dar uluieşte prin rotunjimile statuare ale corpului scoase în evidenţă de o decoltată rochie de lamé. În ce o priveşte, Zahia a devenit dintr-o apetisantă escort-girl o grande dame, posesoare a unei vile pe Champs-Elysées, nu departe de aceea a Nanei lui Zola, Place de Villiers, şi se plimbă în limuzina care a luat locul trăsurii, înconjurată nu de valeţi ci, conform spiritului vremii, de gărzi de corp. Personajul lui Zola reînvie, iată, în vestalele berlusconiene care îi repetă cariera în cele mai mici amănunte. Poate nu şi soarta, foarte tristă, se ştie, până la urmă, a norocos-nenorocoasei Nana.

Cercul poeţilor dispăruţi

Între 17 şi 21 martie, Salonul Cărţii de la Paris a găzduit anul acesta Tandemul Paris-Buenos Aires, în cadrul căruia a fost prezentată antologia intitulată Palabra viva (Cuvinte vii) conţinând texte aparţinând scriitorilor argentinieni dispăruţi în timpul dictaturii mili