Ani la rând am luptat, ca Făt-Frumos cu balaurul, cu cărţile proaste. Şi exact ca în cazul lui, acolo unde tăiam un cap, creşteau la loc şapte. Mă declar învins.
Dar asta n-ar fi atât de grav. Toţi suntem (îl parafrazez pe Caragiale, fiind încă sub influenţa memorabilei conferinţe ţinute de Ioana Pârvulescu la Teatrul Naţional din Bucureşti) mai mult sau mai puţin învinşi. Cu adevărat întristător este faptul că falsa literatură a început să-mi placă. Aproape că am devenit dependent de ea.
Mi-l aduc aminte pe Mircea Cărtărescu, tânăr, ţinând între două degete o rădaşcă şi examinând-o cu o curiozitate stranie. O curiozitate asemănătoare, poate chiar un fel de fascinaţie, simt eu citind un text inept. Uneori, caut cărţi proaste prin librării, febril. Din fericire, nu trebuie să caut prea mult.
Mă atrage expresivitatea involuntară (aceea teoretizată de Eugen Negrici) a literaturii fără valoare. Dacă ştii cum să o citeşti, dacă nu o iei în serios, ea te poate delecta într-un mod pervers.
*
Petria Eugeniu Dragoş, autorul volumului Maxime şi minime. Întrebări şi microrăspunsuri, trăieşte cu convingerea că forţe oculte complotează împotriva sa. Drept urmare, lansează un apel imperativ către noi toţi:
„Dacă în iulie 2010, în Bucureşti, eşti paranormal şi simţi că oameni plătiţi de voi, să vă apere, complotează continuu cum să-l omoare pe Petria, înainte de a-şi publica cartea, neinteresându-i nimic altceva, decât cum să reuşească, cu martori cât mai puţini şi fără familii, ca, la nevoie, să-i plătească, terorizeze sau direct lichideze, cât mai discret, AR TREBUI SĂ VĂ INTERESEZE PE TOŢI!”
Forţele oculte despre care autorul crede că vor să-l lichideze, ca să-l împiedice să-şi publice cartea, intervin încă din timpul scrierii ei lansând atacuri parapsihologice. Petria Eugeniu Dragoş ne cere energic să nu rămânem n
