Când scrii povestea doctorului Rădulescu, realizezi cât poate fide bagatelizată noţiunea de simbol în fotbalul românesc. Destinullui "Jumate", cum era poreclit, s-a încadrat o viaţă întreagă întredouă coordonate: Universitatea şi CFR Cluj.

Până spre orele după-amiezii a fost doctor-chirurg, şeful Secţieide ORL a Spitalului CFR, iar, apoi, până în amurg, a fost făuritorde echipe şi îndrăgostit... de fotbal! "Aparent foarte dur, era defapt un suflet extrem de sensibil. Munca sa de medic şi pasiuneapentru fotbal l-au ţinut mereu departe de noi", mărturiseşte fiicalui Rădulescu, Stanca Gidro, decanul Baroului de avocaţi Cluj.Paradox: care a fost cel mai mare regret al personalităţii care azămislit, fără bani, marea echipă a CFR-ului de la începutuldeceniului VIII? "Faptul că nu a avut loc de unii la «U». Asta l-aadus în Gruia. Erau acolo prea mulţi deştepţi care îşi dădeau cupărerea, iar el avea o mare personalitate şi era foarte meseriaş.ştia fotbal", dezvăluie doamna Gidro.

Fapt confirmat chiar de dr. Rădulescu, în lucrarea saautobiografică "O viaţă închinată fotbalului": "Sincer, m-amdespărţit greu şi cu mult regret de această minunată echipă, caremerită orice superlativ". De trei ori a părăsit ConstantinRădulescu Universitatea. O dată din postura de jucător, în 1949, şide două ori din postura de tehnician. Ca jucător a făcut parte din"Generaţia de Aur" a Universităţii, cea din exilul autoimpus de laSibiu, în urma Dictatului de la Viena, din al Doilea RăzboiMondial. Echipă ce a devenit un simbol al rezistenţei româneşti dinArdeal.

Cel mai bun până la Paszkany

Neavând loc la "U", a clădit cea mai puternică trupă din istoriaCFR-ului, de dinaintea "erei Paszkany" şi stadionul din Gruia! Cumodestele resurse ale Regionalei CFR. "Fără finanţe şi jucători,fără sediu, secretar sau organizator. Astfel am pornit la drum înprima l