…sa o luam babeste: in acceptiunea generala, reprezentantii nostri, indiferent la ce nivel (prezidential, parlamentar, consiliu judetean, local, agentii guvernamentale, etc), vorbesc, actioneaza sau legifereaza in numele nostru, in numele electoratului, al poporului, etc. [Nota : nu discutam acum daca acest popor e inteles la modul corporatist sau ca o colectie de indivizi, desi ar merita.] Prin urmare, declarativ (si ideal), orice reprezentant are drept principala – daca nu chiar unica – preocupare identificarea nevoilor, dorintelor si vointelor noastre. Nu asumam neaparat (sic) ca acesti reprezentanti sunt persoane morale, dar ne mangaiam cu ideea ca, daca nu ne respecta nevoile, dorintele, etc. nu ii vom mai alege urmatoarea data. Ii vom pedepsi, cu alte cuvinte, pentru ca nu si-au respectat mandatul. Asa ca ne stiu de frica. Simplificat, pe aceste prezumtii se bazeaza intregul edificiu al legitimitatii democratiei reprezentative.

Fat Frumos si Muma Zmeilor

Simplu in teorie, greu in practica. Daca ar fi intr-atat de simplu, lumea nu s-ar fi scarbit de politica, reprezentanti si alegeri intr-un ritm atat de accelerat. E posibil asadar ca, dincolo de practica, problema sa inceapa in teorie. E posibil ca dincolo de Nastase, Ridzi, Anastase, Severin, Voiculescu sau mai stiu eu cine, problema sa fie mai grava. Daca ar fi doar cazurile punctuale de coruptie si abuz, doar teviziunile mogulilor si tabloidizarea presei romanesti, fenomenul ar fi restrans la Romania – or toate studiile demonstreaza contrariul : fenomenul « scarbirii » si absenteismului, insotit de revigorarea, prin compensare, a miscarilor mai mult sau mai putin extremiste, e prezent si din ce in ce mai manifest in democratiile « vechi » si « noi » deopotriva. Chiar daca intensitatile difera de la un caz la altul, trendul se pastreaza si se accelereaza. Avem asadar a ne ingriji de padure cel