Știam că e box-office și că se cheamă Limitless: suficient să îmi doresc să mă uit la el pe seceta asta de alieni și nave spațiale. Presupuneam un fel de Heroes limitat la 2 episoade best of, cu actori mai cunoscuți, mai bine plătiți și care vorbesc mai puțin.

Așa că în primele minute m-a mirat (plăcut) să văd că protagonistul e un scriitor ratat. Ceva îmi spunea însă că trebuie să îmi temperez entuziasmul: o fantezie literară nu durează prea mult într-un box-office.

Deși, cât a durat, chiar a fost simpatic Bradley Cooper. Ca toți scriitorii văzuți de Hollywood, avea părul lung și nespălat, fuma, bea și nu spăla vase. Din cauza noii coafuri, aproape că uitai toate comediile proaste în care a jucat.

Pe măsură ce acțiunea înainta, însă, nu mă lăsa în pace întrebarea: e posibil ca ăsta să fie primul film comercial despre un scriitor cu superputeri mentale? (Pliz, pliz, zeii Los Angelesului, în numele lui Rocky și Terminator 2, let it be). Dar nu a fost. Pentru că atunci când ai acces la tot creierul tău – obsesivul mit cu faptul că oamenii își folosesc doar 10% din creier – primul lucru de care îți dai seama e că a scrie cărți nu e suficient.

Greșesc, al doilea lucru. „Tot ceea ce ai învățat, citit, observat de-a lungul timpului e acum organizat și poate fi folosit”, spune protagonistul sub epifanie. „Știi dintr-o dată ce trebuie să faci”. Și apoi privește în cameră atat de determinat, încât ai impresia că se va ridica de pe scaun și va salva lumea.

Dar, surpriză postmodernă, primul lucru pe care îl face când are acces la resursele profunde ale minții e o tunsoare scumpă. Apoi își cumpără o haină de piele. Și de abia pe urmă își dă seama că a scrie e prea puțin.

Scriitor:

Mai mult decât scriitor:

(Aș vrea să văd un film comercial despre prea-puțin).

Altfel, citez o concluzie de pe Facebook: „La Hollywood, no