În ciuda sclipiciului adus de tehnologie şi fashion, imediat se simte cine a fost crescut de un bunicuţ care ar fi turnat dezinteresat la Securitate, doar pentru că vecinul are un ficus mai verde.

Când eram copil, golanii din Brăila ţipau la scenele de sărut din filme: pensionariiiiiii cu faţaaa la pereteeee! Acum scriu direct pe Facebook, probabil. Pensionariiiii cu faţa la waaaall!

Primăvara asta timidă m-a adus faţă în faţă cu foarte mulţi bătrănei scoşi din minţi. În trafic, mulţi dintre ei, pe stradă, prin locuri publice, un fel de campanie subliminală pentru Distonocalm. Încă din copilărie am avut dubii legate de înţelepciunea care te învăluie, sanki, odată cu vârsta.

Mai toţi pensionarii de bloc erau preocupaţi de prigonirea copiilor care se jucau. O parte din aceste întâmplări privite cu o oarecare indulgenţă de populaţia adultă putea face parte din categoria tentativă de omor. Cum ar fi nişte fugăreli cu toporul în jurul blocului. Mă gândeam că o fi fost de la comunism şi de la diverse boli de nervi şi că ar fi trebuit să se mai calmeze lumea.

Acum diverşi deştepţi se uită cu oroare la violenţa din desenele animate, din filme şi jocuri. Puţini sunt conştienţi, însă, de antrenamentele secrete pe care viitorii mitocani le fac cu bunicuţii lor, care erau să-mi spargă de patru ori în ultima săptămână geamul portierei, apărând locurile de parcare ale puilor. A, nu vă faceţi iluzii, nu erau foşti militari, ci bătrânele cu părul nins şi prea multă energie de la gama Activia, probabil.

Nu e zi lăsată de la Dumnezeu în care să nu fiu îmbrâncit, înjurat cu spume la gură, claxonat şi distras de la puţina voie bună pe care o poţi cultiva în trafic de câte un domn cărunt care, după ce face apoplexie, are grijă de nepoţei şi îi învaţă să ocrotească animalele. Poate că apariţia organizaţiei Salvaţi copiii de bunicii tâmp