In vremurile romantice de altadata, darul de nunta a fost un accesoriu fara care casatoria era de negandit. In vremurile prozaice de azi, casatoria a devenit un accesoriu, in lipsa caruia darul este imposibil de obtinut.
Vechimea nuntii cu dar se pierde in negura timpurilor si nici macar istoricii nu s-au pus de acord daca trebuie cautata in evul mediu, in antichitate sau poate chiar in comuna primitiva.
Viitorul nuntii cu dar pluteste insa intr-o negura si mai deasa, pe masura ce incepe sa ni se para ca darul nu cadreaza cu manierele elegante, ba chiar nici nunta cu cele nonconformiste.
Cu alte cuvinte, decat sa iei darul si sa ramai cu nevasta pe cap, mai bine te lipsesti de nunta si devii liber cugetator intr-o familie bazata pe prietenie.
Totusi, mi se pare ca merita, macar ca informare, sa pui in balanta avantajele, dezavantajele si riscurile, ca sa vezi cu ce te alegi, la o adica, in caz de nunta.
Argumente pro
1. Ca la orice afacere, se pune problema: merita? Pentru tanara pereche, merita. "Darul" e o modalitate onorabila de a-ti amortiza cheltuielile.
2. Mai mult decat atat, darul poate aduce un beneficiu ispititor, dupa punga si obrazul invitatilor. Daca, facand bilantul cheltuieli-incasari nu iesi in castig, inseamna ca ai invitat pe cine nu trebuie.
3. Unuia cu intiativa nu-i e greu sa dea un tun, pe baza de nunta. Presa a relatat, mai demult, despre o prezicatoare in carti, care si-a maritat fata la hotelul "Sofitel". Mirii - Alberto si Lorena - au plecat acasa cu 70.000 de euro.
4. "Darul" ii scuteste pe invitati sa-si bata mintea cu alte cadouri si pe insuratei sa adune de-a valma obiecte inutile: patru plapumi, cinci rochii prea stramte, sase fuste prea largi, cravate de dinainte de '90, o colectie impresionanta de perdele, palarii, televizoare, ca
