E in continua miscare, sensibilizeaza opinia publica, cere audienta regelui pentru cauza celor scapati din "inchisoarea popoarelor", pledeaza la congresul Ligii Culturale la Curtea de Arges (1922), obtine simpatia si ajutorul lui Nicolae Iorga. Fericita structura sufleteasca! Se vorbeste putin, la noi, despre romanii de dincolo de Nistru. Ei isi zic acum moldoveni, cindva se considerau insa descendenti directi ai celor veniti de peste munti. Fibra curata. Am citit zilele acestea citeva pagini admirabile despre Valea Nistrului, despre viata, bogatiile si locuitorii acestui spatiu, greu incercat de vremuri si de puteri pizmase. Ogoare roditoare, gradini si livezi bogate, gospodarii inlesnite. Viata implinita, satisfactii comunitare inalte, constiinta comuna a unei lumi care stia sa traiasca bine. Ma refer la Memoriile lui Nichita Smochina (Editura Academiei, 2009), carte greu de gasit, pe care mi-a imprumutat-o unul dintre academicienii ieseni. Am tot intrebat, pe istorici, pe cei care citesc memorii - informatiile despre autor sint putine si disparate, desi la Iasi ar trebui sa fie cunoscut, pentru ca aici si-a facut studiile si a activat mult timp. S-a nascut in 1894 in satul Mahala, de linga Dubasari, localitate des invocata de cid cu conflictul transnistrean, sat din care se trage si Anita Nandris, supravietuitoarea unui surghiun in Siberia, reintoarsa, impreuna cu copiii ei, dupa douazeci de ani. A facut scoala ruseasca, pe timpul regimului tarist, in satul natal si apoi la Dubasari, insusindu-si slava veche, ce-i va fi de folos atunci cind va cauta documente care atesta prezenta romanilor in administratia si cultura rusa. Il prind evenimentele din Rusia (Primul Razboi Mondial, revolutia) mobilizat pe front, in diferite garnizoane din imperiu (la Erevan, Tiflis si alte orase mai mici din acest spatiu), face scoala de cadeti, devine ofiter, e decorat cu Ordinul Sfi