Iarăşi asistăm la un război; iarăşi se vorbeşte despre tiranie, despre despotul planetei căruia i-a sosit ceasul să fie lichidat fiindcă îşi asupreşte poporul… Presupunând că nu ştim despre cine e vorba, că tocmai am picat ca din lună şi nu avem habar în ce epocă ne aflăm, başca, în ce "evenimente" am plonjat, încercăm să aflăm de la un localnic ce se întâmplă. Să admitem că suntem lămuriţi, pe loc: Mileniul III, epoca electronicii, a sateliţilor, a dezastrelor naturale, dirijate sau de la Dumnezeu, şi aşa mai departe. Stupefacţia ne îngheaţă şi sângele din vine. Dar dacă se toarnă un film horror?, încercăm să ne amăgim. Tirania era o formă de conducere politică în Grecia Antică, tipică epocii de trecere de la oligarhia gentilică la democraţia sclavagistă…

Ei bine, şi totuşi există tiranie… Tirania bolilor, a foamei, tirania crizei mondiale, a impozitelor înrobitoare, a micşorării salariilor, până la limita "bătăii de joc"… Cu toate că am pefera "tirania" iubirii.

Sunteţi, din când în când, îmbrăţişaţi, mângâiaţi pe creştet?

Aveţi sentimentul că vă apără cineva, un duh bun - acasă, pe stradă, în instituţia unde lucraţi, în spital, pe autostradă…etc. - în împrejurări neforţate sau în situaţii stranii, în poticneli, căderi morale sau fizice? Poate că aşa ar trebui să sune întrebările unui sondaj de opinie făcut pentru a lua pulsul existenţial al românilor, în epoca diversiunilor politice, economice, a războaielor pentru subjugare şi îmbogăţire, subtil manevrate.

Între atâtea sondaje, în mod sigur a fost şi unul care a urmărit să afle părerile românilor despre siguranţa fiinţei lor, despre protecţia socială de la noi şi despre tot felul de "nimicuri"… majore. De regulă, în orice sondaj răspunsurile sunt simple: prin "da", "nu" sau "nu prea". În rest, nimeni nu are vreme să afle ce se ascunde, însă, dincolo de fermitatea răspunsului şi adevăr