"Nu stiu sa spun "te iubesc""
- E rasfatat de criticii de teatru, iubit de public si curtat de presa. Are 32 de ani si multe premii de interpretare artistica, pe care, din modestie, incearca sa le ignore. Asa cum par lucrurile, Marius Manole e un om fericit. Si totusi... singur -
Antrenament pentru inima
- Acum cinci ani, la primul interviu pe care l-ai acordat revistei noastre, erai singur si te plangeai ca nu ai timp de dragoste. S-a schimbat ceva fundamental in viata ta de atunci ?
- Nu mare lucru. Sigur ca m-am mai indragostit de atunci, eu ma indragostesc des si repede, dar imi si trece la fel. Iar cand o fac, n-o fac neaparat pentru ca mi s-a urat de singuratate, ci cumva, pentru a nu ma odihni interior, pentru a nu-mi lasa inima sa amorteasca. O fac de dragul sentimentului, al trairii. Intru in cate o legatura numai din curiozitate si atractie, pentru ca stiu ca as putea trai ceva ce n-am mai trait, care mi-ar putea provoca o anumita vibratie, care, la randul ei, mi-ar putea folosi pe scena. Nu suna prea bine, dar marea iubire pentru mine a ramas tot teatrul.
- Ai stiut dintotdeauna ca asta e ceea ce vrei sa faci?
- Nu m-am gandit la asta. M-am apucat de teatru pentru ca eram un copil extraordinar de timid si mi s-a parut ca scena e cel mai sigur loc din lume, locul unde iti poti da voie sa faci orice si sa simti orice, fara consecintele realitatii. In plus, teatrul e mai adevarat decat viata, pe scena totul e mai viu, mai intens, tot ce simti acolo simti cu adevarat, sunt sentimentele tale, adunate intr-o viata si carora le dai drumul. Teatrul iti permite sa-ti mai retraiesti o data viata, la un nivel mult mai intens.
- Ce faci atunci cand nu joci?
- Mi-am dat seama ca eu nu prea stiu ce sa fac cu mine, atunci cand sunt singur. Cand stau acasa, ori dorm, ori fac curat, or
