Un medic din Ploieşti a stârnit în urmă cu trei ani un imens scandal când a recunoscut că, din lipsă de bani, bolnavii săi de cancer primesc ser fiziologic în loc de citostatice.

Imediat cum ştirea a ajuns în presă, şefii de la judeţ au făcut o comisie care să-l ancheteze pe medicul cu pricina, l-au făcut iresponsabil şi l-au trimis la judecata Colegiului Medicilor. Despre bolnavii săi canceroşi nu a anchetat nimeni nimic. Întâmplarea de atunci este doar o fotografie de moment a unui sistem medical care ne minte de zeci de ani că ne oferă totul, dar care, de fapt, nu ne dă mai nimic.

Una dintre ultimele ipocrizii comuniste de care n-am scăpat nici acum este că “statul urmăreşte asigurarea sănătăţii populaţiei”, trecută în legea reformei sanitare. Este o minciună la fel de mare, dacă vreţi, cu aceea din Codul Familiei, cum că “statul ocroteşte căsătoria şi familia”.

Minciuna sanitară extinsă arată cam aşa: statul te obligă să plăteşti lunar pentru sănătate 5,5% din salariu, îi ia şi angajatorului tău alţi 5,2% şi spune că “te-a asigurat la sistemul public de sănătate”. În schimbul banilor, îţi promite, prin contractul-cadru, că-ţi oferă “gratuit” sute de servicii. De la cea mai simplă consultaţie la medicul tău de familie, până la o operaţie pe creier. Este ceea ce autorităţile numesc “pachet de servicii medicale de bază”, pe care ele pretind că-l pot acoperi financiar în totalitate, pentru toţi românii asiguraţi.

Cum stau lucrurile în realitate, însă? Banii îţi sunt luaţi repede, e-adevărat, ei se adună în găleata mare şi de acolo greu se mai întorc la tine. Eventual consultaţia la medicul de familie o ai gratuită. Poate şi câteva analize, dacă o cunoşti pe asistenta de la policlinică şi te bagă peste rând. După asta urmează coşmarul: reţeta compensată nu ţi-o poţi schimba în medicamente decât la începutul lunii, cât este plafon, iar la r