Frustrarea pierderii alegerilor din 2009 îl marchează încă pe Crin Antonescu. Unul dintre miturile născute din această frustrare e cel confom căruia, Traian Băsescu ar fi câștigat alegerile cu voturile cetățenilor români din diaspora. Uitând (ignorând) că Geoană și aliații săi au pierdut (începând cu momentul 1 Decembrie la Timișoara și culminând cu vizita la Vântu) sute de mii de voturi în țară. Căutarea unor cauze externe (externe față de propria persoană) reprezintă, însă, un mecanism psihologic de autoapărare specific uman, care poate fi înțeles. Dar nu și de acceptat să ajungă lege.

Exhibarea acestei frustrări în principii electorale este mai mult decât nesănătoasă. Cum e ideea avansată de Crin Antonescu, conform căreia votul românilor din străinătate ar trebui condiționat de plata a cel puțin un impozit în țară. ”În timpul revoluției americane, cei din colonii spuneau ”no taxation without representation”. Eu aș spune astăzi ”no representation without taxation”. În fond, ca și cetățean, ești ”coacționar” al statului. Nu poți doar să decizi asupra administrării lui, dar să nu participi cu nimic (…) Deci poate ne gândim la un sistem în care, pentru cei care nu trăiesc pe teritoriul României, condiționăm dreptul la vot de plata a cel puțin unui impozit în țară, că e teren, că e casă, că e alt tip de venit impozitat”, a argumentat Crin Antonescu.

Să le luăm pe rând. Mai întâi, ce uită domnul profesor de istorie să amintească e faptul că în timpul Revoluției Americane și ulterior, în prima Constituție a noului stat independent, se aplica principiul votului cenzitar. Mai mult, sclavii și femeile nu aveau drept de vot. Așadar, o trimitere la acea perioadă, oricât ar fi fost de revoluționară la vremea ei, e mai mult decât anacronică.

Apoi nu poți decât să zâmbești la afirmația conform căreia ”nu poți doar să decizi asupra administrării statului, dar