Păstrează legătura cu mulţi dintre foştii elevi. Unii au ajuns handbalişti în prima divizie a ţării, alţii evoluează în străinătate sau în naţionala României. „Cea mai mare satisfacţie o simt atunci când primesc un telefon sau o vizită din partea lor”.
A pregătit şi a format generaţii întregi de sportivi. Mulţi dintre ei s-au realizat în sport sau într-un alt domeniu. „M-am născut cu mingea în braţe şi o voi lua cu mine în coşciug” afirmă profesorul care predă arta handbalului la „Palatul Copiilor” din municipiul Giurgiu.
Cu handbalul a început să cocheteze în liceu, ajungând printr-o întâmplare să evolueze în poartă. „Primul sport pe care l-am practicat a fost fotbalul. Cu handbalul am început mai târziu puţin. Lipseau portarii de la antrenament, aşa că am fost aruncat eu în poartă. N-am mai ieşit de-acolo niciodată” zâmbeşte profesorul giurgiuvean.
„Am şi acum o poză din acea perioadă Am scris pe fotografie «Singurătatea portarului de handbal». În cadrul unei echipe, greşeala portarului este fatală. Nu ai voie să greşeşti. În carieră m-am ghidat după dictonul: «Cu cât eşti mai nebun, eşti mai bun»”.
Pentru că în Giurgiu nu exista echipă de handbal, Giorge Dumitru a continuat să activeze ca portar de fotbal la „Olimpia”, primind şi un loc de muncă la Fabrica de Zahăr, „sponsorul” echipei. Tinereţea l-a determinat să îşi dorească altceva. „Îmi doream să urmez o facultate. Prin intermediul unui prieten am ajuns la Suceava cu legitimaţia de fotbalist în buzunar şi nu la Bucureşti aşa cum le spusesem părinţilor”.
Decizia lui Giorge Dumitru avea să fie cea câştigătoare, acesta intrând la facultate şi ajungând ulterior profesor de educaţie fizică şi sport, fiind cooptat în anul 1973 în lotul echipei de handbal CSU Suceava, cu care a promovat în Divizia B. „Am avut oferte numeroase de la echipe din prima divizie. Nu am vrut să plec
