Zi de zi lucrează cu soluţii de amoniac, acetonă, terebentină sau colofoniu, substanţe chimice periculoase care le aduc 15 la sută spor de toxicitate la salarii. Fetele care aleg profesia de conservator-restaurator de monumente şi obiecte de patrimoniu artistic şi cultural nu îşi fac niciodată unghiile pentru că oja nu rezistă în contact cu solvenţii, chiar dacă poartă mănuşi de protecţie. Deşi fac totul din pasiune, salariile mici nu îi motivează pe tinerii restauratori. În asemenea condiţii, cei mai mulţi dintre ei devin după opt ore de muncă la muzeu, machiori, fotografi, decoratori care aduc mai aproape personajele de poveste sau din desenele animate în viaţa copiilor.

Chimie şi artă: două domenii coexistente în profesia de restaurator După absolvirea unui liceu de artă, nu există decât două posibilităţi: Facultatea de Arte sau cea de Istorie şi Patrimoniu, cred restauratorii tineri ai Muzeului Astra din Sibiu. Pentru că în 2004-2005 au optat pentru a doua variantă, Gabriela, Anca şi Marius şi-au petrecut studenţia printre obiecte vechi, mâncate de carii, ciuperci sau rugină. Asta fără a mai aminti de orele de curs, multe dintre ele incluzând laboratoare de chimie. "Trebuie să ştim chimie, pentru că noi amestecăm substanţe periculoase, suntem aşa, ca un fel de vraci: luăm probe, facem analize biologice pentru determinarea esenţei lemnoase, după partea de documentare ştiinţifică şi expertiză. Cum să vă explic, e ca în CSI Investigaţii", spune, pentru gandul, Gabriela, coordonatoarea mai multor team-building-uri dedicate copiilor în cadrul centrului muzeal din oraşul transilvănean. De la restaurarea unor obiecte de artă la pictat pereţi pentru copii, machiaje, artă fotografică Profesia de restaurator presupune meticulozitate şi pasiune. Tinerii angajaţi ai Muzeului Astra din Sibiu au un program de 8 ore pe zi. La 15.30