Parintii ne invata inca din primii ani de viata ca "onestitatea este cea mai buna politica", si cel mai adesea asa este. Dar, odata ce crestem, ne dam seama ca exista situatii exceptionale, in care ascunderea adevarului este mai buna, decat rostirea lui in totalitate.
Au existat numeroase discutii pe aceasta tema: cand este bine si cand nu sa spui o minciuna. Si poate nici pana in prezent nu exista o parere ferma pe acest subiect, insa cei de la All Women Stalk supun atentiei niste situatii in care e mai bine sa nu fii onest. Ramane ca fiecare dintre noi sa decida daca e bine sau nu.
Un moment in care ai fi indreptatit sa spui o minciuna este acela in care incurajezi un pacient sa lupte pentru viata lui. S-a dovedit pana in prezent ca gandirea pozitiva face minuni, atunci cand vorbim de vindecare. Mai bine sa ii ascundem pacientului aspecte grave, ca sa il facem sa lupte pentru viata lui si sa aiba speranta ca se va vindeca.
Copiii sunt din cale afara de curiosi, iar la varsta cand descopera lumea pun zeci de intrebari. Desi le raspundem cu sinceritate, exista multe aspecte urate ale vietii, pe care poate n-ar trebui sa le descopere asa devreme. Cand copilul este mic, mai bine "indulcim" raspunsurile.
Poate nu ai avut o relatie extraordinara cu parintii tai, dar vine un moment in care trebuie sa le spui ca au fost extraordinari. Au nevoie de o reasigurare, ca stii ca au facut tot posibilul ca tie sa iti fie bine, fara sa fie nevoie sa le readuci aminte despre niste adevaruri, care oricum au fost uitate, iar acum ar aduce doar suferinta.
E in regula sa spui o mica minciuna pentru a pastra un prieten fericit. Poate nu impartasiti pasiuni comune, iar cand te intreaba ce parere ai despre el, mai bine ar fi sa nu spui adevarul. Ce rost are sa il faci nefericit?
Fiecare relatie trebuie sa se bazeze pe
