Nepreparate termic, uleiul extravirgin de măsline, cel de cânepă şi cel de floarea-soarelui îşi păstrează conţinutul bogat în acizi graşi esenţiali. Pentru a alege cel mai bun ulei, trebuie să se facă diferenţa clară între uleiul brut (sănătos) şi cel rafinat (nociv).

Multă lume asociază grăsimile cu riscul de îngrăşare şi, de aceea, le exclud complet din alimentaţie. Într-adevăr, unele grăsimi predispun la îmbolnăvire de afecţiuni cardiovasculare. Este vorba despre grăsimile saturate sau „rele". Însă există, de asemenea, o categorie de grăsimi „bune", care sunt necesare pentru buna funcţionare a organismului.

„Grăsimile au cea mai mare densitate calorică (9 kcal/g), fiind nutrienţii care alcătuiesc rezervele energetice ale corpului. Ele pot avea efecte benefice sau nocive pentru sănătate, în funcţie de originea şi de compoziţia lor, dar şi de modul în care sunt utilizate: pentru salate, la înăbuşire, la prăjire", explică prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti. Ponderea grăsimilor „bune" în dietă trebuie să fie de 25%. Aceasta deoarece grăsimile furnizează energie, sunt materie primă pentru hormoni şi intră în alcătuirea celulelor.

Uleiul de măsline, aliatul inimii sănătoase

Uleiul de măsline extravirgin reprezintă cea mai bună alegere în materie de grăsimi sănătoase. Datorită conţinutului bogat în polifenoli, în acizi graşi esenţiali (Omega 3, 6 şi 9) şi în vitamina E, uleiul de măsline este considerat aliatul sistemului cardiovascular.

De altfel, statisticile arată că, în zonele mediteraneene, în care uleiul de măsline predomină în dietă, rata bolilor cardiovasculare este cea mai scăzută. Din păcate, deşi este rezistent la prăjire, uleiul de măsline nu ar trebui folosit în acest scop, deoarece prepararea termică îi anulează proprietăţile benefice.

La prăjire, se poate