Răspundeţi la această întrebare şi primiţi 40 milioane euro fără TVA: "Ce dracu fac ăia, domne? Muncesc?" La prima vedere pare prea simplu ca să fie şi decontabil, dar asta pentru că nu ştiţi cine întreabă. Însăşi campioana mondială la anduranţă pe şantier, care a introdus centimetrul/trimestru în literatura de specialitate şi a demonstrat lumii că nu lungimea contează, atunci când lăţimea se apropie de zero. Da, este Compania naţională de autostrăzi şi drumuri mai mici. CNADNR a anunţat că e gata să plătească echivalentul a zece războaie România-Libia pentru a afla ce se întâmplă pe frontul de lucru al Coridorului IV paneuropean. În limbaj sobru, asta înseamnă că doreşte să contracteze, atenţie! servicii de supervizare a lucrărilor de proiectare şi execuţie a patru tronsoane de autostradă.
În mod normal, nu trebuie să fii guvernul României ca să ştii ce-i ăla un contract. Asta înseamnă, de obicei, de câţi bani - atâta peşte, voi cântaţi - noi aruncăm cu suta, nu prestezi - nu vezi banu' sau, în cazul CNADNR, tu sapi - io plătesc. De ce au simţit ai noştri nevoia unui contract cu unii care să supravegheze dacă alţii îşi respectă contractul? Pentru că acum este un caz particular în care 85% din săpătura de pe tronsoanele paneuropene e plătită de UE. Sigur, nu este vorba de sume mari, după criteriile şantierelor noastre de autostrăzi: doar un amărât de miliard şi ceva de euro. Numai că europenilor nu le plac bancurile cu bursuci care se împerechează în calea excavatorului, ocazie cu care şantierul a făcut linişte un an. Sau, cel puţin, nu le place să se împerecheze pe banii lor. Nu poţi să le pui foarfeca în mână să inaugureze un kilometru jumate, pentru că pe restul de 100 de kilometri jumate s-au găsit urme de suliţă.
Vedeţi acum ce greu se câştigă 40 de milioane de euro? Ce misiune nenorocită ai, începând cu proiectarea: desenează! socoteşte! Să sta
