Fotbalul românesc s-a născut, la fel ca şi societatea noastră,cu un defect genetic: cel al corupţiei. Jocurile de culise ne-auprivat de o competiţie corectă. Interesant e însă că fotbalulnostru reuşeşte periodic să-şi "reseteze" (i)moralitatea cândnivelul corupţiei atinge cote explozive. Astăzi, toată lumeacunoaşte drept "momentul zero al fotbalului românesc" episodul diniarna lui 2003, când şefii de cluburi, împreună cu conducătoriiligii, federaţiei şi politicienii, au stabilit într-o şedinţă sărenunţe la celebra "Cooperativă". Fotbalul nostru a mai avut însăun "moment zero" foarte asemănător ca efecte în 1953 - cu fix 50 deani înainte -, impus chiar de guvernul comunist.
Principalele perdante ale şedinţei ţinute în 12 mai 1953 de SecţiaPropagandă şi Agitaţie a Partidului Muncitoresc Român au fostDinamo şi Steaua. Chiar dacă abuzurile n-au încetat nici dupăaceastă dată, efectul revenirii la o competiţie relativ normală s-asimţit, trei dintre următoarele cinci titluri fiind câştigate dealte formaţii decât cele militare.
Motivul:aversiunea populaţiei faţă de grupărilemilitare
Nu există date clare despre tabăra care a provocat primul"moment zero" din istoria fotbalului românesc. Formal, se pare căechipele muncitoreşti au ridicat problema, nemulţumite de jaful pecare îl practicau grupările militare. Sunt indicii însă că la bazadeciziei radicale a guvernanţilor a stat tocmai reacţia de repulsiea populaţiei faţă de brutalitatea cu care acţionau CCA (viitoareSteaua) şi Dinamo.
Pe parcursul şedinţei, participanţii au recunoscut impactulnegativ produs de abuzuri. Constatarea jucătorilor militari, carese plângeau că, indiferent unde se duc, sunt întâmpinaţi cuostilitate, este relevantă. Guvernanţii sesizau lipsa depopularitate a echipelor militare, care se răsfrângea asupraregimului. Corneliu Mănescu, conducător la CCA, numeşte cauzele cuo
