Vă prezentăm în serial „Trecute vieţi de Doamne şi Domniţe” (Editura „Universul” 1941), lucrare de amploare premiată de Academia Română. Autorul, scriitorul Constantin Gane, este unul dintre puţinii care cred în refacerea imaginii trecutului, prin concentrarea asupra figurilor încântătoare ale doamnelor remarcabile din centrul epocilor respective. Farmecul curţilor domneşti de altădată şi parfumul unei epoci trecute vă vor înmiresma timpul acordat parcurgerii operei. Este în acelaşi timp parfumul ceasurilor duse pentru totdeauna care, chiar dacă s-ar repeta, n-ar mai putea fi ce au fost...
(...) „În anul 1375, Petru, fiul Muşatei, s-a urcat în scaunul Moldovei.
Cine însă era această Muşată, care a dat numele ei întreg şirului de domni ce s-a perindat în Moldova timp de aproape 250 de ani?
Unii istorici – îndeosebi Xenopol – au crezut că era Munteancă, din viţa Basarabilor, alţii au luat-o drept o Poloneză, pe când ea, vestita Muşată, ar fi de fapt Moldoveancă, nici mai mult, nici mai puţin decât fata lui Bogdan descălicătorul, sora lui Laţco, şi prin urmare mătuşa Anastasiei.
Această presupunere, de dată recentă şi nu încă dovedită documentar, pare cea mai verosimilă, şi până la proba contrarie trebuie adoptată. Ea aruncă o lumină vie asupra felului, foarte precis, de bună şi deja stabilă organizare a începuturilor statului moldovenesc. Nu o întâmplare a adus prin meleagurile noastre o ceată de vânători, cărora le-a trecut deodată prin minte să înfiinţeze şi să organizeze un stat.
Ci, dimpotrivă, întemeietorii Moldovei au venit din Ardeal cu gândul bine preconceput de a creea aici un stat neatârnat de Coroana Ungariei şi care nu s-ar deosebi de acel pe care-l aveau din vechi în Maramureş decât tocmai numai prin faptul că s-ar desface de stăpânirea maghiară. Incolo, aceeaşi organizaţie, sub aceiaşi voievozi. Şi de aceea,
