În ultimii ani a fost încununat de aprecieri şi diplome pentru ceea ce face. Miile de cheptare lucrate cu mâna lui sunt purtate astăzi cu mândrie de consăteni dar şi de oameni de seamă. Unul dintre ei a fost chiar Tudor Arghezi, care i-a trimis o scrisoare de mulţumire! Pentru dăruirea sa, Dumitru Sofonea a primit diploma de „Tezaur uman viu“. Oastfel de diplomă a fost acordată unui număr de doar cinci 5 personalităţi din toată ţara, nea Trăşuc, cum îl strigă cunoscuţii, este una dintre ele.

„M-am născut în petece“

Dumitru Sofonea din comuna Drăguş a scris o filă de istorie cu fiecare cojoc care a ieşit din atelierul său. Priceperea şi pasiunea pentru acest meşteşug l-au făcut renumit în întreaga ţară. Tatăl său a fost cel care i-a învăţat această meserie, în urmă cu 60 de ani. Chiar dacă acum nea Trăşuc are degetele bătătorite de la cusut, nu îi pare rău, ci se mândreşte ca lucrările lui, cheptăriţele, sunt purtate de mii de oameni. Şi încearcă, la rândul său, să le învete meşteşugul şi pe nepoatele sale.

„Eu m-am născut în petece! De când am putut să ţin acul în mână, tata nu m-a lăsat să plec la joacă, ci la cojoace, pentru că, spunea el, „De aici ies banii!“. Îmi dădea normă, dacă terminam, mă lăsa să plec la joacă, dacă nu, asta era“, a spus cojocarul Dumitru Sofonea din Drăguş.

Soţia sa, cu care lucrează cot la cot, a avut parte de aceleaşi îndemnuri. „Când m-am măritat, socrul meu mi-a pus acul în mână şi mi-a spus şi mie la fel: „Să te înveţi că de aici ies bani!“. M-am învăţat şi acum mă pune la prea multe“, a adăugat Valeria Sofonea.

Descendentele lui Dumitru Sofonea încearcă şi le să depindă meşteşugul. „Pentru tata, meşteşugul acesta este mai mult decât un hobby, este o filozofie de viaţă“, a spus fata cojocarului, Maria Paler.

„Îl ajutăm pe bunicul de câte ori putem. Nu putem să coasem cât ar vrea el de mult