Pentru Cicerone Manolache (74 de ani) experienţa pe care a trăit-o, în urmă cu 30 de ani, în Libia, acum o ţară răscolită de un război sângeros, e una fantastică. Numit selecţioner al reprezentativei arabe în 1983, Manolache a văzut cum s-a răzbunat Muammar al-Gaddafi pe nişte terorişti care au vrut să-l ucidă. Pentru Cicerone Manolache (74 de ani) experienţa pe care a trăit-o, în urmă cu 30 de ani, în Libia, acum o ţară răscolită de un război sângeros, e una fantastică. Numit selecţioner al reprezentativei arabe în 1983, Manolache a văzut cum s-a răzbunat Muammar al-Gaddafi pe nişte terorişti care au vrut să-l ucidă.

Libertatea:Aţi trăit o vreme în Libia, acum un stat devastat de război. Ce amintiri aţi păstrat din acea perioadă?Cicerone Manolache: Păi, s-o luăm uşor. Să vă spun mai întâi că am ajuns acolo în 1983, trimis de Federaţia Română de Fotbal. Libienii m-au vrut, după ce am câştigat Cupa Campionilor Africii cu echipa congoleză Cara Brazzaville. În ţară, am fost antrenor la UTA şi la Poli Timişoara.

Care a fost prima impresie din această ţară africană? Raiul pe pământ, nu alta. Libia era o ţară foarte bogată. Mâncare, în prostie, hoteluri de lux şi condiţii excelente de pregătire. Încă de pe atunci, libienii dispuneau de un stadion de 60.000 de locuri cu iarbă artificială.

Îi consideră pe libieni puturoşi

Cum era văzut Gaddafi de libieni, ca un bun şef de stat sau ca un tiran? Să vă spun ceva: libienii nu sunt contra lui Gaddafi, dimpotrivă. Acolo lucrează aproape numai străinii. Gaddafi le-a dat case şi servicii libienilor, însă ei nu prea se omorau cu munca. De exemplu, după ce se angajau câteva zile la o firmă, libienii nu se mai duceau la muncă, dar salariul le mergea automat trei luni! De case nu mai zic. Când ieşeai din Tripoli, erau peste 10 km de vile pe stânga şi pe dreapta nelocuite. Gaddafi le făcuse pentru libieni, dar ei nu v