România a pierdut în faţa unei Bosnii care a atacat fără oprire.
O cutie de conserve mototolită, cu un teren pe care se poate vedea că a fost iarbă. Mic, dar rezonant. Stadionul din Zenica răsună la fiecare şut al "albilor" şi huiduie mingile care ajung la "tricolori". Meciul unei generaţii era demn de o scenă mai generoasă. Cu surpriza Rîpă în apărare şi Tamaş căpitan, ai noştri bat pasul în aşteptare. Pentru noi, nu e un meci decisiv. Pentru echipa lui Susici însă, da. Cuvîntul "defensivă" nu există în bosniacă. Cu Misimovici în spatele "vîrfurilor", Dzeko şi Ibisevici le fac viaţa complicată lui Goian şi Torje.
Obraznici, dar tehnici
Bosnia atacă insistent, obraznic, fără pauză de respiraţie. Trei mingi respinge Tamaş, în mai puţin de un minut. Mutu se zbate să scape spre poartă (min.3), dar nu-l urmează nimeni. Pînă la urmă, se retrage şi el în apărare. Faultează şi Ibisevici execută lovitura liberă, mult peste (min.12). Dar bosniacii nu se retrag. Insistă în jurul porţii lui Pantilimon.
Se joacă rapid şi dur. Faultăm din lipsă de spaţiu. Din lipsă de idei. Dzeko colectează ca un magnet toate baloanele. Marica şi Mutu pîndesc, dar nu primesc decît semne nervoase de pe margine. Trebuie să-şi muncească singuri mingile. Primul şut pe poartă al "decarului" nostru vine abia în minutul 19. Din lovitură liberă.
S-a întors Mutu?
Cuvîntul "defensivă" nu există în bosniacă. Dacă ar fi existat, liniile lui Susici nu s-ar fi făcut vraişte, la primul atac înjghebat de "tricolori". Marica a prins pe piept un balon şi l-a trimis cu stîngul la vinclu. Gol, iar în colţul românesc din tribunele de la Zenica, s-au aprins petardele calificării.
Bosniacii rămîn în atac, gata să jupoaie şi ultimul fir de iarbă din faţa porţii lui Pantilimon. Ţin de minge şi iuţesc jocul. Deac faultează şi, cît timp intervin sanitarii, se
